Inovația: inamicul sau aliatul clasei muncitoare?
Odată cu apariția și dezvoltarea capitalismului, a început să se dezvolte la un ritm accelerat și tehnologia, și au apărut noi descoperiri științifice care nu ar fi fost cu putință în Antichitate sau în Evul Mediu. Capitaliștii, conduși de o sete nepotolită pentru profit, au căutat să descopere și să supună legile naturii propriilor lor interese. Aceste inovații au crescut pe de o parte bunăstarea generală a vieții, dar pe de altă parte au supus muncitorii la o exploatare mult mai apăsătoare. Dilema legată de rolul tehnologiei pentru clasa muncitoare rămâne actuală, iar sarcina noastră este de a stabili modul în care noi, comuniștii, adică reprezentanții cei mai activi ai clasei muncitoare, ar trebui să privim în general dezvoltările tehnologice și științifice.
Dezvoltarea științei și a tehnologiei a adus cu sine diverse îmbunătățiri în viața oamenilor, a crescut productivitatea muncii, a creat noi ramuri de producție și mărfuri de tot felul. Dar capitaliștii dezvoltă aceste tehnologii cu un singur scop: intensificarea exploatării forței de muncă, pentru a scoate cât mai mult profit. Dezvoltarea tehnologiei duce la înlocuirea muncitorilor cu mașinării, astfel muncitorii concurează și mai tare între ei pentru posturi de muncă, scăzându-și salariile și înrăutățindu-și situația socială. Pentru a-i păcăli pe muncitori și a ascunde prăpastia socială creată de dezvoltarea tehnologică sub capitalism, ideologii burghezi sau mic-burghezi formulează diferite teorii prin care încearcă să convingă lumea că noile inovații vor rezolva problemele capitalismului, ba chiar vor înlocui capitalismul cu alt sistem.
O perspectivă des propagată de burghezi și relativ populară în rândul oamenilor de rând este cea care afirmă că tehnologia de sine stătătoare poate rezolva, sau cel puțin ameliora, cele mai mari probleme ale umanității: sărăcia, foametea, epidemiile, dezastrele climatice, ba chiar și războaiele!
Un mare susținător al acestei perspective este multimiliardarul, „filantropul” și faimosul socialist burghez Bill Gates. Acesta își investește averea în diferite proiecte care pretind a rezolva cele mai grave probleme ale umanității, având rezultate variabile, de obicei dezamăgitoare. Dar Bill Gates nici nu ar fi interesat de rezolvarea acestor probleme pentru totdeauna, probleme care ar necesita o prefacere revoluționară a societății, o luptă crâncenă cu însăși burghezia, în rândurile căreia se numără și Gates. Prin toate acțiunile lui de binefacere, el de fapt doar caută să domolească ura clasei muncitoare față de oamenii care o exploatează, și propăvăduiește conviețuirea pașnică a acestor două clase. Conceptul lui de „capitalism creativ” schițează o realitate imposibilă, și anume una în care capitaliștii ar fi conduși nu numai de profit, ci și de interesul pentru un scop comun umanității. Dar cum ar putea o clasă restrânsă, care trăiește și își mărește constant puterea prin exploatarea unei clase care constituie majoritatea populației, să reprezinte interesul comun? Nicicum.
În rândul micii burghezii găsim teorii și mai aberante, care recunosc pe deplin nedreptățile orânduirii socio-economice curente, dar consideră că singurul mod de a le rezolva ar fi o organizare rațională a societății, posibilă pe baza dezvoltării tehnologice și științifice, fără a fi nevoie de implicarea clasei muncitoare, nemaivorbind de nevoia dictaturii proletare. În această categorie îl avem pe Jacque Fresco, al cărui Proiect Venus este prezentat ca fiind „integrarea celor mai bune părți ale științei și ale tehnologiei într-un plan cuprinzător pentru o nouă societate bazată pe preocupările umane și de mediu. Este o viziune globală a speranței pentru viitorul omenirii în epoca noastră tehnologică.” Dar la cât de priceput era domnul Fresco la design industrial și la câtă experiență a acumulat acesta muncind și studiind diverse ramuri tehnologice, atât de inutil a fost planul său de a schimba societatea. Acesta, pretinzând că dorește să schimbe lumea, nu a recunoscut corespunzător conflictul de clasă al societății burgheze și rolul istoric decisiv al clasei muncitoare, rămânând un simplu utopist de partea burgheziei.
La fel cum găsim în rândul unor pături ale burgheziei și ale micii burghezii persoane care susțin dezvoltarea tehnologiei și a științei, desigur, atât timp cât le servește propriile interese, astfel avem alte pături care răspândesc idei complet opuse. Aceștia consideră, din diverse motive, că dezvoltarea tehnologică și științifică a ajuns prea departe, și aduce cu sine mai multe probleme decât beneficii omenirii. Motivul principal pentru această opoziție este faptul că dezvoltarea tehnologică beneficiază în special marii burghezi, care, implementând aceste inovații scot de pe piață numere mari de mici producători, sau chiar alți burghezi relativ mari. Acea parte a burgheziei care este ruinată de noile dezvoltări tehnologice se va împotrivi natural la acestea, creând diferite teorii reacționare care cer întoarcerea la o perioadă mai nedezvoltată a capitalismului.
Majoritatea criticii împotriva dezvoltării tehnologice se învârte în jurul pericolului automatizării locurilor de muncă, și a IA, care conform unor persoane mai paranoice, are potențialul de a înlocui oamenii cu roboți la locul de muncă. Aceștia spun că roboții ne vor fura toate locurile de muncă și toți vom rămâne să trăim pe seama ajutoarelor sociale. În primul rând, așa ceva ar fi imposibil în capitalism, deoarece forța de muncă umană este singura sursă de profit pentru capitalist. Dacă doar o ramură a economiei s-ar automatiza la un nivel înalt, atunci capitalistul, reducând cheltuielile de producție, ar putea scoate un profit vânzând deasupra cheltuielilor de producție. În cazul în care toată economia ar fi automatizată, acest lucru nu ar mai fi posibil, capitalistul nu va putea scoate un profit pe seama poziției sale avantajoase în cadrul competiției capitaliste, deoarece nu o mai are. Deci, automatizarea totală a economiei de către burghezie ar însemna și moartea sistemului capitalist, un lucru care este în practică imposibil, deoarece capitaliștii funcționează în cadrul limitat al proprietății private, care limitează dezvoltarea tehnologică. Și chiar dacă ar fi posibil, burghezia ca o clasă nu ar permite niciodată așa ceva.
Un „cercetător” burghez moldovan pe nume Gleb Vizitiv, educat și care activează la o facultate de prestigiu din America, a prezentat o teorie complet bizară, care, va să zică, are la bază analiza lui Marx! Să vedem ce zice acesta: „Cu alte cuvinte, așa cum a prezis Marx, o IA nereglementată ar putea distruge fundamentele capitalismului și ar forța treptat lumea să adapteze noile politici socialiste.
Respectiv, viitorul capitalismului se va hotărî în următorii câțiva ani. Dacă guvernele nu vor impune un set de reglementări rigide privind dezvoltarea AI înainte ca singularitatea să aibă loc, automatizarea completă ar putea apărea și lovi în societatea noastră capitalistă milenară.” Deci IA va putea de la sine lupta împotriva capitaliștilor, forțându-i pe aceștia să creeze politici socialiste, care vor îngropa definitiv capitalismul! Clasa muncitoare doar trebuie să stea și să privească cum se desfășoară acest proces de transformare revoluționară a societății. Dar luându-ne după logica lui Vizitiv, un anticomunist deschis, clasa muncitoare nu are nici un rol istoric, ea doar stă deoparte și așteaptă burghezia și IA să facă totul. Toată această teorie evident idiotică duce la concluzia că guvernul, văzut de mulți mic burghezi ca fiind apărătorul oamenilor de rând în fața marilor corporații, ar trebui să reglementeze activitatea acestora. Această perspectivă e eronată, guvernul este mână în mână cu corporațiile și băncile, el există anume pentru a face procesul de exploatare mai lin și eficient, pentru a amortiza conflictele care apar inevitabil în societatea de clasă. Revoltele împotriva dezvoltării tehnologice nu le aparțin doar burghezilor care se simt amenințați de concurență, dar și muncitorilor care devin mai exploatați sau care își pierd locurile de muncă.
Chiar de la începutul apariției capitalismului și a muncii salariate, muncitorii erau supuși, cu ajutorul noilor mașinării, la o exploatare groaznică. Din cauza asta, mulți dintre ei distrugeau aceste mașinării, cum era cazul muncitorilor englezi din industria textilă la începutul secolului XIX, fiind cunoscuți ca ludiți. Acest sentiment în rândul muncitorilor a existat mereu și încă există atât timp cât aceștia trăiesc în capitalism, unde fiecare dezvoltare tehnologică înseamnă o și mai mare apăsare asupra persoanei lor. De partea acestor muncitori revoltați de multe ori se adunau sindicaliștii mic burghezi, care, ascultând neplăcerile muncitorilor, duceau o luptă împotriva mașinilor, promovau limitarea dezvoltării tehnologice, considerând mașinile, nu relațiile capitaliste, ca fiind cauza suferinței muncitorilor.
Un caz special de împotrivire față de tehnologie îl găsim la Ted Kaczynski, o persoană care ne arată foarte clar la ce duce înstrăinarea. A fost mereu exclus social încă din copilărie, și apoi presat în continuare din punct de vedere academic, intrând la Harvard la 16 ani. La Harvard acesta a participat (probabil forțat) la experimentele psihologice ale CIA-ului, în cadrul programului secret MK-Ultra. În aceste experimente Kaczynski a fost manipulat psihologic și batjocorit pentru toate credințele sale, o metodă bună de a distruge încrederea unui om față de realitatea în care trăiește. Nu se exclude nici posibilitatea că LSD-ul ar fi fost folosit în aceste experimente. Acesta a fost mediul care urma să-l definească pe Kaczynski. Psihologia sa avea la bază o ură pentru societatea modernă, ale cărei contradicții au fost simțite intens de el. Conștiința omului mereu ajunge să se manifeste și în acțiuni, de aceea el a decis mai întâi să fugă în pădure, iar apoi să scrie un manifest împotriva revoluției industriale, și să folosească tactici teroristice pentru a-și răspândi ideile. Aceste idei sunt absolut delirante, la fel ca omul care le-a scris, și la drept vorbind, Ted Kaczynski era un fascist; singurul motiv pentru care l-am menționat aici nu a fost să-i atacăm ideile, care oricum nu sunt luate în serios, ci să prezentăm un exemplu extrem de înstrăinare, un mic burghez total, un om asocial, lipsit complet de umanitatea sa.
Un comunist, care reprezintă cu adevărat interesele oamenilor muncitori, înțelege că sub capitalism dezvoltarea tehnologică intensifică exploatarea, dar de asemenea îi creează proletariatului noi condiții de luptă. Dezvoltarea tehnologică a dus mereu în aceeași direcție: socializarea producției. Muncitorii devin mai apropiați unul de altul, se obișnuiesc tot mai mult cu munca colectivă. Pe lângă asta, capitaliștii crează noi tehnologii informatice și căi de comunicare mai eficiente. Toate acestea le permit muncitorilor să se organizeze mai ușor, să aibă acces la mai multe surse educative. Toată dezvoltarea tehnologică și științifică sub capitalism creează condiții prielnice pentru dezvoltarea mișcării comuniste, care are datoria de a folosi aceste inovații pentru a forma o mișcare politică a clasei muncitoare.
Odată ajuns la putere, proletariatul poate beneficia cu adevărat de toate capabilitățile tehnologice ale societății. În timpul dictaturii proletare, tehnologia va juca un rol semnificativ în dezvoltarea socialismului proletar, și apoi a comunismului. Tehnologia va permite socializarea completă a muncii, care va fi benefică pentru toată clasa muncitoare. Muncitorii vor avea mai mult timp liber să se dezvolte multilateral, să se educe în spiritul colectiv și în știința marxistă, să învețe cum să guverneze și să pună asta în practică. Mecanismele de guvernare și democrație proletară vor deveni mai eficiente și le vor permite oamenilor muncii să devină proprii stăpâni.
Astfel, toată fanteziile burghezului Elon Musk despre democrația directă și implicarea activă a poporului în afacerile societății sunt doar niște vorbe dulci în contextul dominației burgheze, Musk propunând mai degrabă un sistem de exploatare mai deschis, o dictatură completă a burgheziei. Mecanismele democrației directe și a puterii muncitorilor se pot realiza doar sub dictatura proletară, unde tehnologia și știința vor fi valorificate pe deplin.
În urma acestor expuneri, am văzut într-adevăr ce loc are tehnologia și știința în societatea noastră, cum acționează acestea în dependență de ce interes servesc și sub proprietatea cui se află. Am dezvăluit necazurile și falsul optimism atribuit dezvoltării tehnologice, de unde provin și ce interese susțin acestea. În raport cu aceste perspective false și delăsătoare, noi putem găsi măreția noilor invenții doar în contextul în care acestea servesc interesul eliberării clasei muncitoare atât înaintea instaurării dictaturii proletare, cât și în timpul construcției comunismului.