Citește! Scrie! Nu degenera!
Cuprins
- 1. Citește!
- 2. Scrie!
- 3. Cui îi trebuie și cui nu îi trebuie un popor gânditor?
- 4. Concluzie
- Bibliografie
Societatea de astăzi produce cel mai mult conținut mass-media din istoria umanității. Platformele precum YouTube și Tiktok creează un flux constant de conținut video/foto pentru oricine folosește aceste platforme. Am putea bănui că oamenii contemporani sunt cei mai informați și cei mai conștiincioși, dar am greși. În trecut, când ziarele și cărțile erau unicele mijloace de informare despre lume, abilitatea oamenilor de a gândi era mult mai dezvoltată.
Mass-media și internetul de astăzi dezvață omul din a gândi. Acestea oferă conținut video, audio și foto nesfârșit. Acestea sunt medii care nu necesită niciun efort semnificativ pentru a fi procesate și însușite. Tone de informații inutile „curg” în urechile și ochii celor ce au telefonul în față, memoria creierului se umple cu gunoi, iar gândirea nu se dezvoltă, ba chiar degradează. Rațiunea se pierde după peretele de gălăgie al internetului. Omul devine o legumă care știe doar să consume ceea ce îi este recomandat de diverse algoritme.
Cum să nu degenerezi? Care sunt cauzele degenerării abilității de a gândi a oamenilor? Acestea sunt întrebările la care răspunde acest articol.
1. Citește!
Spre deosebire de urmărirea videourilor sau ascultarea podcasturilor, informațiile citite rămân fixate în creier pe o durată mult mai mare de timp, iar cunoștințele obținute din citire sunt mult mai des folosite în practica de zi cu zi. Acest lucru rezultă direct din caracterul esențial diferit al citirii. Contrar opiniilor unor elevi „rebeli” din clasele gimnaziale, care preferă filmele în loc de cărți, noi afirmăm că citirea cărților este superioară pentru dezvoltarea capacităților mintale ale omului.
Atunci când citești, ești forțat să depui un efort, pentru a căpăta cunoștințe și pentru a primi plăcere. Acest efort constă în menținerea în cap a unei imagini, a unui context din cele citite. Pentru a înțelege o carte, trebuie să o oglindești în minte, să recreezi cele ce sunt descrise în carte în propriul creier. Dacă nu faci asta, nu înțelegi nimic din ceea ce citești. Dar această acțiune necesită energie de la creier, iar organismul nostru preferă să conserve energia. Astfel, oamenii care nu au destulă voință de a-și dezvolta capacitățile și de a-și întrece limitele pentru a combate dorințele animalice (somn, mâncare, sex, minim efort și gândire), preferă să consume pasiv conținut care nu necesită mult efort: video, filmuri, podcasturi, muzică, gaming, livestreamuri etc.
Desigur, alte tipuri de conținut au un loc potrivit în viața fiecăruia (mai puțin podcasturile, care sunt culmea lenei), dar acestea trebuie alese cu grijă: filmurile care te pun să gândești și în care sunt reprezentate acțiuni dramatice și epice sunt preferabile fluxului infinit de gunoi de la Disney sau Marvel; muzica cu conținut bogat și care inspiră energie revoluționară este cu totul superioară zgomotului de pe fundal produs în masă de industria muzicală; un video documentar care oferă surse și noi perspective care inspiră cititorul să continuie să exploreze subiectul (!!!) este mult mai demn de privit decât videourile în care un om se joacă și face comentarii prostești, sau videourile infinite despre dramă între celebrități. Astfel, și consumul celorlalte tipuri de conținut trebuie abordat conștient, cu efort constant din partea celui ce consumă.
Totuși, să ne întoarcem la citire. Dintre toate mediile care transmit informații, literele și cuvintele scrise activează cel mai intens zonele creierului necesare unei vieți conștiente. Citirea îmbogățește vocabularul cititorului și îl dezvoltă. Citirea forțează omul să gândească logic, deoarece acesta interacționează direct cu anumiți termeni și cu legătura dintre aceștia. Așadar, dacă dorești să trăiești o viață de om, și nu o viață de maimuță, citește!
2. Scrie!
Dacă cititorul a depus destulă energie pentru a ajunge la această parte, citind cu atenție și fără a inventa o mie și una de scuze pentru a continua să degenereze, felicitări. Totuși, oare nu ar fi rezonabil să ne oprim la citire și la beneficiile ei? Oare citirea nu este deja destul de grea? Oare simpla citire nu dezvoltă deja omul? Nu, pentru ca citirea să dea roade, cunoștințele căpătate trebuie să fie fixate și dezvoltate în continuare.
Cea mai ușoară metodă de a fixa cunoștințele este să le notăm, să le înscriem într-un loc la care ne vom întoarce când vom avea nevoie de o împrospătare a acestora. Procesul notării trebuie să fie și elunul conștient, să nu fie doar o copiere mecanică.
Între procesul citirii și procesul scrierii există o perioadă de reflecție, de gândire. Materialul citit trebuie prelucrat mintal astfel încât cititorul să îl înțeleagă pe deplin, amănunțit și aprofundat. Uneori, când se citesc texte deosebit de profunde, câteva mici propoziții pot fi dezvoltate în pagini întregi de conținut, dacă cititorul se gândește destul de bine asupra acestora. Alteori, totuși, cititorul ajunge la propoziții și texte mult mai succinte în urma prelucrării mentale calitative a textului. Astfel, scrierea și conspectarea celor citite dezvoltă mai departe de limitele citirii abilitatea omului de a gândi. Notițele bune sunt rezultatele reflecțiilor bune asupra materialului citit: tezele simple sunt expuse într-un mod succint, iar tezele complexe sau noi pentru cititor sunt dezvoltate și destul de amănunțite. Notițele bune sunt mult mai condensate decât materialul de bază.
Dar notițele nu sunt unica aplicare a scrierii. Se știe că atunci când îți faci planuri și când modelezi proiecte, expunerea acestora în mod scris ajută mult, astfel fixând ideile și impunând gândurilor o structură clară. În general, scrierea ar trebui folosită de ori de câte ori este necesară.
Merită să atragem atenția la faptul că anume scrierea pe hârtie, folosind un pix sau un creion, este cea mai eficientă metodă de scriere. Studiile neurologice demonstrează că activitățile motorii fine activează grupuri de neuroni ai creierului apropiate celor ce țin de gândire și limbaj, ceea ce duce la reorganizarea plastică a acestor zone ale creierului, și deci previne stagnarea și degenerarea creierului [1].
Anume scrierea pe hârtie este metoda cea mai eficientă de a fixa cunoștințele, deoarece necesită pe de-o parte gândire constantă și, pe de altă parte, activități motorii fine, care dezvoltă zonele creierului responsabile pentru capacități cognitive. Marele pedagog sovietic Vasile Suhomlinski scria:
„Aptitudinile și darurile copiilor își au originea în vârful degetelor lor. Din degete, la figurat vorbind, curg cele mai fine fire — fluxuri, care alimentează sursa gândirii creative. Cu alte cuvinte, cu cât sunt mai multe abilități în mâna unui copil, cu atât acesta este mai inteligent.”
Deci, deși jucăriile de genul Obsidian, LogSeq sau Notion par foarte interesante, oferind modalități comode de notare și organizare a informației prin grafice și referințe între fișiere, totuși acestea rămân jucării din punctul de vedere al dezvoltării gândirii, iar un set de caiete și pixuri rămâne soluția superioară pentru dezvoltarea intelectuală a omului. Așa e construit omul.
3. Cui îi trebuie și cui nu îi trebuie un popor gânditor?
Am enumerat deja acțiunile conștiente necesare pentru dezvoltarea abilităților de gândire pentru fiecare om. Acum trebuie să întrebăm, de altfel nu am duce până la capăt această dilemă, de ce există problema subdezvoltării mintale, în interesele cui este menținerea abilităților cognitive ale poporului la un nivel minim necesar pentru viață?
Unii biologizanți ai societății vor spune că acest fenomen se datorează construcției biologice umane: dacă organismul uman tinde natural spre conservarea energiei, iar creierul consumă minim 20% din energia corpului, chiar și atunci când nu este folosit, atunci e firesc ca oameni să tindă să limiteze folosirea creierului, să trăiască majoritatea vieții fără a-și încorda creierul și să fie preocupați doar de nevoile animalice, precum mâncarea, somnul, sexul și poziția dominantă în cercul apropiat de oameni. Astfel, umanitatea e condamnată pentru totdeauna să fie compusă dintr-un cerc limitat de genii, de persoane care sunt biologic predispuse gândirii, și o masă de proști care sunt meniți să consume și să se reproducă.
Noi răspundem: deși această explicație are premise corecte, concluzia este complet greșită. Biologizanții, în maniera lor tipică, ignoră complet impactul societății asupra oamenilor, iar cuvintele „omul este o ființă socială” înseamnă pentru aceștia doar că omul e înconjurat de alți oameni, de un trib.
Nu! Omul este o ființă socială înseamnă că societatea are un impact profund asupra oricărui om. Acest fapt diferențiază oamenii de animale. Dacă societatea are nevoie de milioane de oameni gânditori, atunci aceștia se vor produce în cantitatea necesară. Dacă societatea are nevoie de arhitecți, atunci se vor produce arhitecți. Dacă societatea are nevoie de proști care tac și își îndeplinesc sarcina, poftim!
Deci, societatea noastră are nevoie de proști care tac și își îndeplinesc sarcina. Acest fapt este pur și simplu revoltător. Este o insultă directă la adresa naturii umane, care tinde necontenit spre dezvoltare, cunoștințe, spre stăpânirea conștientă a lumii. Dar de ce are societatea nevoie de astfel de oameni? Pentru că principala valoare, principalul scop al societății curente nu corespunde naturii umane. Principalul scop este dobândirea banilor și creșterea cantității acestora.
Acest scop se îndeplinește prin exploatarea oamenilor muncitori. Ei sunt unicii care creează noi și noi bogății pentru capitaliști. Ce fel de muncitori le trebuie capitaliștilor? Felul care tace și face, care nu se revoltă, felul căruia nu îi pasă de dominația burgheziei și de absența unui sens clar și uman al vieții. Așadar, acest fel de oameni sunt produși de către societate, cantitatea acestora fiind regulată de nevoile capitalului.
Suntem siguri că nu există nici un capitalist particular care șade în oficiul propagandei și creează planuri malefice pentru a reține populația din a se dezvolta. Această explicație este o fantezie copilărească. Adevărata cauză sunt toate relațiile de producție ale societății noastre. Școlile primesc puțini bani pentru întreținerea lor, iar dacă primesc mulți, surplusul este consumat cu succes de proprietarul sau directorul școlii și de prietenii săi, astfel încât situația e la fel ca cea în care școlile ar primi o cantitate minusculă de fonduri. Iar corupția se întâmplă pentru că domnește puterea banilor, și nu pentru că un oarecare oficial era de la naștere un om corupt.
Învățătorii și profesorii primesc salarii mizere, astfel încât chiar și cei mai devotați pedagogi renunță, mai devreme sau mai târziu, de la pasiunea sa de a educa elevii. Singurul lucru care le mai poate reînvia indiferența față de lipsa de motivație a elevilor sunt meditațiile, unde se aruncă sute peste sute de lei per ședință — astfel, copiii învață ceva nou nu în colectiv, unde îl pot împărtăși, ci individual, izolat, doar el și profesorul. Mai mult, mulți părinți au o atitudine de consumatori față de școală: deseori nu le pasă de responsabilitățile școlare ale copilului, dar vai ce zarvă fac despre drepturile acestora! Părinții, evident, tot sunt victimele sistemului educațional.
În școlile capitaliste domină sentimentul de ură față de învățătură, față de pedagogi, și tot ce ține de studiu. Clasele de elevi, grupurile acestora, dar și grupurile studențești sunt îmbibate de dezgustătoarea nepăsare față de ce se întâmplă în societate și în propria lor instituție. Această nepăsare este fundamental burgheză, își are rădăcinile în nepăsarea capitalistului față de muncitorii angajați la el.
Există și elevi cu inițiativă, care sunt plasați într-o grădiniță cu responsabilități limitate numită „senat” sau „sfatul elevilor”, unde își vor risipi potențialul îndeplinind sarcini birocratice fără vreun vot semnificativ în treburile instituției. Vor crește și ei să fie niște birocrați care îndeplinesc ascultător poruncile de sus și nu vor tinde spre dezvoltare multilaterală.
După ce școala, colegiul și facultatea se termină, fiind aruncați în producție, tinerii muncitori se învață și acolo din sentimentul deja existent să fie apatici și să se gândească doar la nevoile sale limitate animalice.
Pe de altă parte, acest proces este contrar naturii umane, contrar intereselor proletariatului. Oricât de puternică ar fi influența burgheziei, oricât de apatic ar fi mediul, clasa muncitoare dă naștere necontenit oamenilor care străbat stratul lipicios de indiferență și tind spre cunoștințe, spre dezvoltare, creștere, știință, conștiinciozitate. Hegemonia culturală burgheză nu poate nimici complet dorința muncitorilor de a trăi, de a se simți oameni adevărați. Apar pretutindeni persoane conștiincioase, care luptă pentru eliberarea clasei muncitoare, care nu se dau bătuți în fața dificultăților, ci le confruntă direct.
Proletariatul dorește să trăiască cu adevărat, și pentru asta are nevoie de știință, de colectivism, pentru a trăi, proletariatul începe inevitabil să lupte. Dacă astăzi fabrica este plină de oameni cărora le pasă doar de sine, atunci mâine aceștia se vor uni împreună pentru a lupta împotriva condițiilor mizerabile impuse de patron.
Dacă mâine acestor muncitori le pasă doar de fabrica lor, poimâine le va păsa de toată ramura economică, apoi de toată țara. Procesul de trezire nu poate fi oprit, doar încetinit. Comuniștii trebuie să accelereze trezirea clasei muncitoare, să le ofere conștiinciozitate politică. Comuniștii sunt unica forță din societate care luptă împotriva obscurantismului și degenerării, care luptă pentru dezvoltarea liberă și multilaterală a oamenilor.
Burgheziei îi trebuie muncitori care nu gândesc. Proletariatul are nevoie de muncitori care gândesc.
4. Concluzie
Dacă ești un om conștiincios, dacă înțelegi pericolul degenerării tale de la fluxul constant de conținut inutil, dacă dorești să schimbi lumea, primul pas și minimul absolut este să începi să citești, să studiezi, să scrii. Refuză consumul inutil de conținut pe internet, fii conștiincios și muncește asupra dezvoltării tale. Chiar ai nevoie vitală să vezi rezultatul ultimei drame dintre streameri pe YouTube? Încerci să te convingi că e doar un mod de a te odihni? Nu poți găsi un mod de odihnă care nu e dăunător pentru tine, care te dezvoltă?
Dacă te simți gata să îți începi trezirea, fă primul pas imediat. Îți recomandăm să faci notițe la acest articol, deoarece știm că scrierea lor îți va stabili scopul, te va motiva mai mult decât motivația care rămâne doar în cap pentru o perioadă de timp și apoi dispare.
Citește! Scrie! Nu degenera!
Bibliografie
- Neuroscience News. Learning fine motor coordination changes the brain.