24.04.2024 | timp de lectură: ≈ 15 min. | vizualizări:

Despre „precizările” unor „corpuri-asuprite”

Cuprins

Pe data de 15 martie 2024, un grup de „corpuri asuprite” a publicat niște precizări referitoare la activitatea lor. Analizându-le în acest articol, vom depista problemele principale ale acestei organizații mic-burgheze.

Corespunzător caracterului lor mic-burghez, „precizările” sunt anarhice. Nu există o idee principală, iar toate cele expuse demonstrează fluxul de conștiință al unui stângist atunci când încearcă să contempleze asupra unui subiect. Pentru a înțelege „precizările”, trebuie să le recitim de câteva ori și să le înțelegem contextul:

Pe data de 9 martie s-a publicat o postare în care se anunță organizarea unui „cerc marxist de discuții”, subiectul căruia va fi faimoasa lucrare „Materialismul dialectic și istoric” de Iosif Stalin.
Pe data de 10 martie s-a publicat o postare pe r/politica și r/România cu titlul „O grupare neo-comunistă, care organizează proteste anti-SUA și anti-NATO, care a fost promovată pe Instagram de Silviu Faiăr și Alex Zlăvog, promova până acum ideile lui Marx și Lenin. Azi a trecut la nivelul următor și a început și cu Stalin”. Aceasta s-a răspândit repede.
„Corpurile asuprite” s-au speriat de ceea ce spun niște anticomuniști și apolitici despre ei, și au decis să facă niște „precizări” despre pozițiile lor, adăugând o „analiză” a mișcării stângiste din România.

Acesta ar fi unicul context pentru care „precizările” ar avea sens. De altfel, „precizările” nu au un sens de sine stătător, cititorul nu înțelege despre ce se vorbește și pentru ce a fost scris acest articol. Cititorul se confruntă cu un flux incoerent de conștiință care ar avea sens în contextul unei postări pe Reddit ca răspuns la un comentariu, dar nu are sens ca un articol de sine stătător.

În acest articol vom demonstra că:

Organizația „GAS” are o înțelegere perversă și antimarxistă, în esență liberală, a problemei mișcării comuniste.
Această organizație este iresponsabilă și amorfă, se ploconește în fața liberalilor în lupta politică și în fața muncitorilor inconștienți în lupta economică.

Am ales să analizăm aceste „precizări” deoarece unele momente sunt legate de pozițiile noastre despre mișcarea comunistă și despre organizațiile de cerc. În plus, această critică este o oportunitate să expunem încă o dată poziția noastră despre mișcarea comunistă.

1. Starea mișcării comuniste

„Corpurile asuprite” ne spun că „[s]tânga revoluționară din România nu se bucură de existența unor tradiții politice care să prezinte vreo continuitate.” Aceasta se datorează faptului că regimul ceaușist a „limitat sever capacitatea unei opoziții de stânga de a se consolida și de a acționa.”

Iar apoi, „[d]upă restaurația capitalistă din 1989, noua clasă dominantă (Deci, în timpul lui Ceaușescu clasa dominantă era proletariatul? — observ. CȘ) a făcut tot posibilul să împiedice orice construcție politică care i-ar putea amenința poziția, inclusiv prin limitări de ordin juridic, dar și propagandă sistematică și discreditarea socialismului pe toate planurile posibile. […] Singurele spații în care ideile de stânga au mai fost articulate sporadic au fost cele academice sau cultural-artistice — dar și aici, adesea de către elemente ale micii burghezii și ale aristocrației muncii, fără a se bucura de sprijinul maselor (Dar aceste straturi sunt întocmai baza socială a «corpurilor asuprite»! De ce se miră ei de acest fapt? — observ. CȘ)”.

După logica „corpurilor asuprite”: S-a întâmplat contrarevoluția, România socialistă a devenit capitalistă (era oare aceasta socialistă vreodată? Restaurația capitalismului necesită socialism sau cel puțin perioada de construcție a socialismului cu dictatura proletariatului), și a apărut o nouă clasă, burghezia, care făcea propagandă anticomunistă. Astfel, proletarii sunt mințiți de către noua clasă burgheză. În continuare: „În aceste condiții, starea mișcării revoluționare din România este în prezent mai degrabă una embrionară. Nu există partide de masă ale clasei muncitoare și nu există nici grupuri organizate cu o linie politică clar asumată care să se bucure de o bază populară”.

Fantastic! Deci, în afară de faptul că au folosit termenul „stare embrionară” (oare de unde au împrumutat termenul ăsta?), „corpurile asuprite” au și redus problema mișcării comuniste la faptul că „ideile stângii revoluționare” nu sunt populare printre masele muncitorești, iar vinovată este anume marea burghezie, partidele deschis anticomuniste.

„Corpurile” au menționat problema cercurilor într-o singură propoziție. Răspunsul lor este: „«Spiritul de cerc» despre care vorbea Lenin se face simțit între marxiștii din România, iar activitatea acestora aduce adesea cu «metodele primitive» descrise de același autor”.

Excelent! Deci Lenin vorbea (?!) despre „spiritul de cerc” și despre „metodele primitive” ale acestora! Dar unde vorbea Lenin despre aceste lucruri? „Corpurile” nu s-au chinuit să menționeze sursa, dar noi o știm. Este vorba despre opera sa faimoasă „Un pas înainte, doi pași înapoi”, care a fost scrisă atunci când mișcarea comunistă era deja la etapa de partid (vorbeam despre această etapă în articolul nostru precedent). Firește că atunci când mișcarea e la etapa de partid, metodele de cerc sunt primitive. Dar este oare mișcarea noastră la etapa de partid? Nu. Constituie oare această referință obscură și neclară la Lenin din partea „corpurilor” un argument? În niciun caz. Ideea e formată greșit, este neclară și, cel mai important, se ignoră principiul de observare a lucrurilor în mișcare și schimbare, pentru că apreciază „metodele primitive” ale cercurilor ca fiind ceva etern, care nu se schimbă niciodată și care erau întotdeauna primitive și limitate.

Ei bine, ce ne propun „corpurile” pentru rezolvarea problemei cu popularitatea? Ce trebuie să facem pentru ca mișcarea noastră să se dezvolte? Mai întâi ei menționează că trebuie să se ducă discuții despre diversele linii, iar la sfârșitul articolului ei scriu: „membrii și membrele GAS au intervenit pe teren în timpul mai multor greve și proteste, propunând către muncitorii organizați revendicări tranziționale mult mai curajoase decât orice propunere a birocraților din sindicate și explicând de ce este necesară înlăturarea exploatării capitaliste pentru ca dezideratele muncitorești să fie atinse”.

Foarte bine! Deci „corpurile asuprite” ne propun un plan simplu din două componente:

Luptă teoretică între stângiști prin discuții libere.
Ajutor muncitorilor în lupta lor economică, prin „intervenții pe teren”, prin propunerea unor revendicări „mult mai curajoase către muncitori”, prin explicare „de ce este necesară înlăturarea exploatării capitaliste”. Într-un cuvânt: mergem la greve, le spunem muncitorilor să își facă propuneri mai serioase către capitaliști, și le spunem ce este exploatarea.

O schemă foarte simplă și foarte veche. Această schemă de luptă este schema „economistă”, în care lupta politică este sarcina comuniștilor, lupta economică este sarcina muncitorilor, iar sarcina comuniștilor în legătură cu mișcarea muncitorească este de „a preda însăși luptei economice un caracter politic”. Lenin o critica pe bună dreptate în „Ce-i de făcut?” (1), demonstrând de ce o astfel de politică este una de ploconire în fața spontaneității mișcării muncitorești. Și într-adevăr: toate grevele semnificative muncitorești nu au fost organizate de grupul „corpurilor”, aceștia au decis să vină la grevele gata-făcute, și acolo să le explice muncitorilor, neavând nici un fel de autoritate în fața acestora, de ce problemele lor sunt cauzate de capitalism și de ce trebuie să lupte împotriva exploatării.

Organizația noastră propune o cale clară de a face legătura cu mișcarea muncitorească la etapa de cerc (bineînțeles, după ce comuniștii și-au creat deja o organizație robustă): prin analiza economică a forțelor de clasă, prin contactul cu muncitorii și implicarea activă a comuniștilor în organizarea lor. Legătura cu mișcarea muncitorească nu constă doar în explicarea de ce exploatarea capitalistă e rea pentru ei, ci în crearea noilor organizații muncitorești sub controlul comuniștilor și în supunerea organizațiilor muncitorești deja existente intereselor comuniste. Acesta este modul în care comuniștii capătă autoritate în mișcarea muncitorească și își demonstrează rolul ca avangarda clasei muncitoare. Pentru noi, rolul comuniștilor este unul activ, iar pentru „corpurile asuprite” rolul comuniștilor este unul pasiv, unde aceștia vin la greve gata făcute și încerc să îi convingă pe muncitori că socialismul este în interesul lor.

„Corpurile” uită de cel mai important fapt în construcția de partid: oamenii. Dacă toți în jurul tău sunt „corpuri”, uiți că există și oameni, și că oamenii fac istoria, oamenii creează partide și se ocupă cu practica comunistă. Cum ne propun „corpurile” să educăm activiști? Nicicum. Probabil, activiștii vor cădea din cer cu tot cu cunoștințe și entuziasm, sau vor fi aleși dintre cei ce vin la proteste și vor fi puși să se ocupe cu „muncă de partid”.

Organizația noastră a expus clar modul de pregătire a activiștilor: ei studiază teorie în cerc, se educă în spirit proletar și capătă entuziasm adevărat pentru comunism (complet opus celui fals al stângiștilor). Activiștii se învață să scrie articole, devin capabili să interacționeze cu alți oameni, să depisteze inamicii și să îi critice, astfel căpătând abilitatea să analizeze forțele de clasă dominante într-un colectiv, să depisteze interesele de clasă din spatele oricărei fraze.

Numai muncind intens asupra acestor lucruri se poate organiza o legătură între mișcarea comunistă și cea muncitorească. De altfel, muncitorii rămân sub influența ideologiei burgheze, iar comuniștii sunt discreditați în fața lor pentru că nu îi ajută cu nimic. Reiterăm: acțiunea „corpurilor asuprite” este dăunătoare pentru mișcarea comunistă, discreditează comuniștii în fața muncitorilor.

Mai mult: „corpurile asuprite” merg constant la proteste și meeting-uri liberale, aducând postere cu fraze pseudocomuniste. Meeting-urile și protestele au fost de folos cu un secol în urmă, când era nevoie de a strânge o masă mare de oameni pentru a le reda un mesaj. Astăzi, cu existența internetului, această nevoie dispare. Protestele sunt o unealtă inutilă pentru luptă. Sunt un mod pur liberal de luptă. Unicul folos al protestelor este satisfacerea egourilor „corpurilor”, un comportament extrem de mic-burghez. Mai mult, lozincile absurde scandate la aceste proteste sunt folosite de burghezii de la putere pentru a discredita și mai mult mișcarea comunistă.

Mișcarea stângistă, astfel, este complet opusă și inamică celei comuniste, iar „corpurile asuprite” demonstrează analfabetism în vederea acestei probleme. Ei folosesc cuvinte frumoase precum „stare embrionară” fără a le înțelege sensul, și ne ignoră ca și cum am fi inexistenți.

2. Lașitate și iresponsabilitate

„În urma apariției mai multor reacții la sesiunea programată a cercului de discuții asupra lucrării lui I.V. Stalin, Despre materialismul dialectic și materialismul istoric, în principal prin intermediul canalului r/Romania, facem următoarele precizări:”

După cum am menționat, „corpurile” au organizat un cerc de „discuții marxiste”, în cadrul căruia intenționau să discute opera lui Stalin „Materialismul dialectic și istoric”. Postarea despre acest cerc s-a răspândit repede și a ajuns în vizorul comunității „experților” în comunism, aceștia fiind oameni apolitici de tot soiul, liberali și anticomuniști deschiși. E deja absurd că trebuie să explicăm noi ce atitudine au comuniștii față de această masă lipicioasă de oameni: opinia lor nu contează, sunt oameni convinși de propria prostie. Nicio organizație comunistă nu le-ar lua opinia în seamă, continuând să funcționeze ca de obicei.

Apoi, chiar dacă e mare nevoie de a răspunde acestor anticomuniști, orice organizație comunistă ar face-o într-un mod principial, ar alege câteva fraze ce caracterizează cel mai bine toate opiniile lor și ar demonstra cât de inconsecvente sunt, cât de analfabete sunt persoanele ce au astfel de idei.

Totuși, „corpurile” nici nu i-au ignorat pe liberali, și nici nu i-au refutat consecvent. „Corpurile” au cedat complet, au dat înapoi, aproape și-au cerut scuze de la liberali!

„În mod evident, parcurgerea textelor unui autor într-o sesiune de discuții nu înseamnă asumarea liniei politice a acestuia. GAS nu își propune o construcție pe baze staliniste, fapt vizibil din asumarea internaționalismului și a organizării politice în direcția revoluției mondiale, din refuzul de a conlucra politic cu diverse straturi ale burgheziei, precum și din critica birocratizării rigide și din sublinierea necesității unor mecanisme democratice de planificare în funcție de nevoile maselor, în planul revendicărilor și al conținutului programatic.”

Zău! Au scris acest pasaj ca să clarifice liberalilor că ei nu sunt de fapt inamici? Că ar trebui să fie prieteni, deoarece ambele părți îl urăsc pe Stalin? Cum s-ar putea interpreta altfel acest pasaj, decât o încercare patetică a stângiștilor să își ceară milă de la liberali? Apoi, îi oferă cititorilor încă o perlă:

„Iar șocul și oripilarea în fața parcurgerii unui text istoric (mai degrabă o selecție de pasaje din lucrările lui Marx și Lenin) într-un cerc de discuții vin predominant din partea acestora din urmă sau sunt consecința confuziei și distorsionărilor răspândite de ei. Pe această cale îi anunțăm că nu le vom ceda teren; nu-i vom lăsa să valorifice eșecul și colapsul unor regimuri precedente pentru a legitima exploatarea noastră sub capitalism. Orice critică pe care o vom formula va avea loc în termenii gândirii dialectice și materialist-istorice, nu în termenii pe care aceștia vor să ni-i impună.”

Vai, într-adevăr, de ce se supără domnii liberali atât de tare! E pur și simplu un text istoric! „Corpurile asuprite” nu se asociază nicidecum cu Stalin! Sunt doar niște stângiști, luptă împotriva tuturor lucrurilor rele și pentru toate lucrurile bune, ba chiar sunt foarte apropiați de liberali în toate aspectele ce țin de tineret: sunt feminiști, antirasiști, antifasciști, antipatriarhali, antistaliniști! Unicul lucru în care nu sunt de acord cu liberalii este capitalismul, dar la sigur se pot înțelege și aici, căci „corpurile” au redus marxismul și anticapitalismul la o componentă mică și nesemnificativă a sistemului intersecționalist. La sigur îi vor putea convinge pe liberali să lupte cu exploatarea, „propunând către muncitorii organizați revendicări tranziționale mult mai curajoase decât orice propunere a birocraților din sindicate”. Chiar și lupta don-quijoteană împotriva „birocrațiilor” le este comună atât „corpurilor asuprite”, cât și liberalilor!

„Corpurile asuprite” se ploconesc complet în fața liberalilor, și nu e de mirare. Ei sunt partea stângiștilor care este definită de formă comunistă („comunism estetic”) și esență liberală. Sunt „marxiști” după estetică și liberali după conținut. Astfel se explică lașitatea cu care și-au abordat „precizările”.

În sfârșit, ajungem la iresponsabilitate. O organizație comunistă ar trebui să dea dovadă de responsabilitate. Dar „corpurile asuprite” nu au o organizație comunistă. Sunt doar niște corpuri. Astfel, ei încearcă să evadeze responsabilitatea pentru evenimentul organizat. E foarte ironic că modul în care își evadează responsabilitatea este fix modul de gândire al unui birocrat. Anume birocrații procedează astfel: cei din vârf dau vina pe instanțele de jos, iar instanțele de jos dau vina pe cele de sus. Această poziție despre birocrați a fost una dintre primele descoperiri ale lui Marx, elaborată în lucrarea „Justificarea corespondentului din valea Moselei”:

„În sfârșit, dacă funcționarul, în cazul unei calamități notorii, aruncă cea mai mare parte din vină pe seama particularilor, care ar fi ei înșiși vinovați de situația în care se află, și, pe de altă parte, nu permite nimănui să pună sub semnul îndoielii desăvârșirea instituțiilor și principiilor administrative, care sunt ele însăși un produs al creației birocratice…

Dar dacă autoritățile administrative inferioare au încredere în priceperea organelor administrative superioare, considerând că principiile generale de guvernare sunt desăvârșite, și sunt gata ele însăși să garanteze pentru aplicarea lor conștiincioasă în fiecare caz în parte, apoi autoritățile administrative superioare sunt ferm convinse de justețea principiilor lor generale și încredințate că organele lor inferioare, datorită experienței căpătate în exercitarea funcției lor, au competența necesară pentru a judeca fiecare caz în parte.” (2)

Iată cum „corpurile” evadează responsabilitatea pentru evenimentul organizat:

„Cercul marxist de discuții a fost inițiat în contextul cercurilor de lectură din București, atât din necesitatea de a oferi un punct de plecare persoanelor nefamiliarizate cu ideile și terminologia marxistă, cât și din nevoia unui spațiu deschis unor discuții și dezbateri libere suplimentare, care n-ar putea avea loc în cadrul temporal limitat al cercurilor formale, dedicate aprofundării unor opere fundamentale.

Acesta este o inițiativă coordonată de membri GAS, dar semi-autonomă, în condițiile în care nu este limitată expres de un cadru impus organizațional. Persoanele participante își pot asuma un rol activ, propunând texte pentru discuție, iar decizia aparține tuturor celor care iau parte la cerc. În cazul de față, textul a fost selectat de un participant care a dorit să prezinte un eseu în direcția dialecticii pe baza chestiunilor abordate în acesta.”

În primul rând, „corpurile” procedează la fel cum procedează orice birocrat — dau vina pe omul cu inițiativa. Au evadat responsabilitatea, spunând că e o inițiativă „semi-autonomă”. Cum poate o organizație care declară că se ghidează după principiul centralismului democratic să permită un astfel de autonomism? Evident, organizația „corpurilor” nu este principială, nu poate alege principial temele cercului de discuție.

Într-al doilea rând, să fi avut un gram de principii, „corpurile asuprite” ar fi numit acest cerc de discuții „Cerc de discuții despre materialism dialectic și istoric”, evitând numele lui Stalin oriunde e posibil. Dar aceștia nici nu sunt troțkiști principiali. „Corpurile asuprite” dețin o platformă destul de mare pe toate rețelele de socializare, și au decis să le-o ofere inamicilor, să-i facă publicitate lui Stalin. Foarte bine, noi, comuniștii, ne bucurăm de prostia și iresponsabilitatea stângiștilor.

3. Concluzie

Adresându-ne la cei ce nu s-au decis încă despre esența „corpurilor asuprite”, vă întrebăm: credeți oare că o astfel de organizație iresponsabilă și lașă este o avangardă bună? Credeți că aceste corpuri luptă pentru comunism?

Note

Vezi: V.I. Lenin. Opere complete, vol. 6, pp. 27–150.
K. Marx. Opere, vol. 1, pp. 206, 208.