30.07.2024 | timp de lectură: ≈ 12 min. | vizualizări:

Cum să abordăm capitalismul?

Categorie: Cultură

Cuprins

Auzim des cuvântul „capitalism”. Uneori acesta este folosit corect, căci se referă la orânduirea socială în care trăim. De exemplu, când cineva critică un politician pentru corupție, altcineva spune că acest lucru este inevitabil în capitalism, că este o lege a capitalismului.

Deseori, însă, capitalismul este folosit ca un cuvânt general pentru tot ce este rău, fără ca acest rău să aibă o legătură strânsă cu adevăratul capitalism. Să vedem; oare e vinovat capitalismul pentru niște conflicte interpersonale între doi îndrăgostiți? Oare e vinovat capitalismul pentru lenea unui om la locul său de muncă, oare „capitalismul” este o scuză? Sau poate capitalismul e vinovat că nou-venitului muncitor nu îi pasă cum îți lasă tura? Desigur că nu.

Totuși, sunt și unele cazuri unde este mai greu să ne dăm seama dacă este vorba de capitalism propriu-zis, sau de o invenție atotputernică și pretutindeni răufăcătoare din fanteziile unor oameni.

Haideți deci să aflăm ce este capitalismul și să înțelegem cum ar trebui să îl abordăm.

1. Ce este capitalismul?

Orânduirea capitalistă este orânduirea la baza căreia stă capitalul și creșterea acestuia ca scop de sine stătător. Capitalul este o sumă de bani care, fiind investită, aduce mai mulți bani. Surplusul de bani primit la sfârșit se numește, astfel, profit. De unde apare profitul? Acesta e creat de muncitori. Munca lor creează, pe lângă valoarea propriului salariu și profitul pentru capitalist (proprietarul capitalului).

Așa putem descrie foarte succint orânduirea în care noi trăim. Dar această orânduire nu se încheie atunci când se termină schimbul la locul de muncă. Pentru a face profit, capitalistul trebuie să își vândă marfa. Deci, chiar și atunci când ne odihnim după muncă și facem cumpărături, tot participăm la capitalism.

În orânduirea capitalistă, orice lucru se vinde și se cumpără. Astfel, fiecare aspect al vieții omului devine ceva ce poate fi cumpărat și vândut, devine o marfă.

Orânduirea capitalistă are mai multe aspecte, corespunzătoare fiecărui domeniu de viață al societății: economic, politic, psihologic, morala și altele. Pentru a înțelege cum să abordăm capitalismul, vom analiza fiecare aspect în parte.

1.1. Abordarea morală și psihologică a capitalismului

Care este moralitatea societății burgheze? Dacă burghezia este dominantă economic, atunci e dominantă și moral. Ce este de nepermis pentru burghezie? Nimic. Societatea burgheză nu are alte valori decât banii.

Individualismul este caracteristica fundamentală a fiecărui burghez. „Îmi pasă doar de mine, ceilalți sunt pe cont propriu” — această lozincă apare din nou și din nou în fiecare aspect al vieții societății noastre. Individualismul distruge prietenii, distruge familii și tovărășii. Individualismul domină societatea, deoarece așa se comportă capitaliștii: pentru un capitalist există doar compania lui proprie, ceilalți sunt concurenții lui, îi sunt inamici.

Este firesc unui capitalist să îi pese doar de sine, iar fiindcă burghezia controlează toate mijloacele de producție din societate, inclusiv cele ce produc hrană spirituală (cărți, mass-media, TV, ziare, manuale pentru școli etc.), burghezia își va răspândi viziunea individualistă asupra lumii în întreaga societate. Fiecare om începe să gândească precum un burghez și își influențează apropiații să gândească la fel.

Astfel domnește individualismul. Ce rezultă din individualism? Urmează faptul că nu îți pasă de alți oameni, iar unicul mod în care ți-ar păsa este atunci dacă aceștia îți oferă bani. Așa funcționează orice valoare în societatea burgheză:

Știința — dacă nu aduce profit imediat, atunci nu ne trebuie. Respectiv, dacă ești pasionat de o știință nefolositoare capitaliștilor, pasiunea ta va fi recompensată prin condiții mizerabile de cercetare sau nici nu vei avea posibilitatea să o realizezi. Pe de altă parte, dacă te ocupi cu sexologie sau teorii obscurantiste (de ex. psihanaliză) despre psihicul uman, sau dacă scrii maculatură din seria „Cum să devii bogat” sau „Cum să gândești pozitiv” — vei deveni milionar. Mai mult, chiar dacă ești un fizician sau chimist vei avea acces foarte limitat la materiale științifice, deoarece tu trebuie să plătești pentru toate.

Dacă ești un om care poate „vinde” știința, simplificând-o până la absurd și creând video-uri cu puțin conținut științific din categoria „științifico-popular”, vei fi celebru. Adevărata știință nu se popularizează, dar niște fapte smulse din sistemul din care fac parte — da. Societatea burgheză se laudă cu victorii în știință, dar se opune răspândirii libere a științei, deoarece banii se fac din video-uri „TOP 10 FAPTE ȘTIINȚIFICE DESPRE CARE PROBABIL NU ȘTIAI”, și nu din acces liber la studii științifice. Știința tulbură în permanență burghezia, este o realitate de care este dependentă dacă vrea să supraviețuiască, dar în același timp e acea realitate care-i prevestește și pregătește pieirea. Față de această armă, care, fiind întrebuințată de proletariat, bagă burghezia în pământ, capitaliștii își pregătesc propria armă: ideologia. Aceasta se manifestă prin filozofie, religie și oricare alte teorii aberante, care au scopul de a obscura adevăratele relații sociale din societatea capitalistă și a păta conștiința proletariatului cu ceva ce îi este străin intereselor sale.
Sensul vieții — banii. Dacă îți dai viața pentru a îmbunătăți viața întregii societăți, dacă muncești pentru a schimba lumea și o faci fără să te aștepți la remunerare — ești prost. Dacă ești ultimul laș și mincinos, dacă trădezi pe oricine cu care interacționezi, dar te-ai îmbogățit pe seama acestor minciuni și trădări, atunci toți te vor iubi și te vor lăuda ca pe un mare antreprenor. Pe de-o parte îl avem pe Karl Marx. Cum a murit acesta? A trăit în sărăcie toată viața pentru că își cheltuia ultimii banii pe cauza lui, pentru a ajuta întreaga clasă muncitoare. Stătea nopți întregi scriind o carte care urma să fie ignorată de toate editurile și toate ziarele din lume. Un astfel de om (un comunist) în ziua de azi e considerat prost. Pe de altă parte, îl avem pe Elon Musk. Acest om este un nimeni, un nimic. Are sute de idei prostești pe care cheltuie miliarde și care eșuează inevitabil. Toate succesele lui Elon Musk sunt de fapt succesele altora, pe care Musk doar le-a cumpărat de la aceștia. Și cum îl vede societatea? Ca pe un Dumnezeu. Cum vede societatea miliardele de muncitori ce creează constant toate minunile lumii? Ca pe niște gunoaie. Cum sunt tratați medicii, învățătorii, profesorii? Ca niște slugi care trebuie să își știe locul. Sensul vieții este creșterea infinită a banilor, asta urmează direct din caracterul capitalismului, iar aceasta este cauza pentru care gunoiul societății (burghezia) este tratat ca un miracol, iar miracolul societății (clasa muncitoare) este tratat ca un gunoi. Din toate aceste constatări putem trage o singură concluzie legată de principiile burgheziei, și anume că aceasta este lipsită de principii.

Mai sunt și multe alte exemple despre depravarea și bolile mentale cauzate de capitalism, dar, știind despre individualism și despre scopul principal — banii — se poate înțelege firește rădăcina fiecărei dintre acestea.

Totuși, în societatea capitalistă nu există doar putrezimea, a cărei purtătoare este burghezia. În societatea capitalistă se naște adevărata morală, se nasc adevăratele valori omenești; sunt în formă de germeni și sunt denaturate de burghezia care îi exploatează pe proletari, dar totuși există. Acestea se nasc în colectivele productive, fie aceste colective în ramura de producție a mâncării, de producție a cunoștințelor sau de producție a clădirilor. În ce constau valorile proletare?

În primul rând, trebuie să expunem colectivismul. La orice loc de muncă unde sunt zeci sau sute de muncitori, colectivul își va impune voința asupra fiecărui membru pentru ca acest colectiv să se miște eficient înainte. Pentru a fi fericit la locul tău de muncă, vei fi nevoit să te gândești la colegii tăi, să îi ajuți și, cel puțin, să îți îndeplinești bine munca pentru a nu-i afecta negativ pe ceilalți.

În al doilea rând, observăm și alte fenomene din colectivul muncitoresc:

Absența tranzacțiilor bănești. Un colectiv de fabrică nu interacționează prin intermediul banilor, ci o face direct. Valoarea proletară de aici este ajutorul neremunerat bănesc, legătura între oameni existând fără câștig personal pentru vreunul dintre aceștia. De altfel, producția ar sta pe loc și aceștia și-ar pierde locul de muncă.
Disciplina proletară. Fără disciplină, la fel, producția moare, deci fiecare trebuie să-și înțeleagă rolul în lanțul de producție și să îl îndeplinească sârguincios.
Absența diferențelor de clasă. În colectivul întreprinderii toți sunt egali (burghezul stă deasupra colectivului, nu face parte din acesta) și există atmosfera de respect reciproc și solidaritate proletară.

Desigur, există mai multe valori morale proletare, pe care trebuie să le studiem și noi, dar acestea sunt principalele, și acestea trebuie să ne ghideze în activitatea noastră.

1.2. Abordarea capitalismului ca o orânduire trecătoare

Pe lângă abordarea morală a capitalismului, trebuie să înțelegem capitalismul ca o orânduire trecătoare. Asta înseamnă să îl înțelegem științific, fără aprecieri morale.

Capitalismul are anumite legi și legități după care funcționează. Acestea sunt, de exemplu, legea valorii, legea plusvalorii, prețurile de producție, concurența, exploatarea ș.a.m.d.

Legile capitalismului sunt contradictorii. Capitalismul este un sistem ale cărui componente intră în conflict din nou și din nou, din cauză că ele nu corespund între ele. Acest conflict este violent și se numește criza capitalistă. Crizele se întâmplă regulat și sunt semnul că orânduirea capitalistă este la sfârșitul vieții sale. Capitalismul trebuie să plece de pe arena istoriei, să fie înlocuit cu un sistem ale cărui componente corespund unele altora — comunismul. Această dezvoltare este una firească și inevitabilă, este un fapt științific la fel cum e fierberea apei la temperatura de 100 grade Celsius și presiunea de 1 atmosferă. Un fizician nu spune „apa trebuie prefăcută în aburi!”, el constată un fapt, că apa fierbe inevitabil. Tot așa se abordează științific capitalismul — el va fi inevitabil distrus, pentru că el are un caracter trecător.

În capitalism există două clase care luptă: burghezia și proletariatul. Burghezia este clasa care reține dezvoltarea firească a capitalismului, iar capitalismul este în interesele sale. Proletariatul este clasa care va distruge capitalismul și va construi comunismul, iar comunismul este în interesele lui. Proletariatul este conductorul mișcării istoriei, precum metalele sunt conductoare pentru mișcarea electronilor.

La un anumit moment, proletariatul va supune capitalismul, îl va folosi pentru a-și atinge interesele, și îl va dezvolta până la sfârșit pentru a pregăti perioada de trecere spre comunism.

Cunoscând legile capitalismului, putem să-l abordăm științific și trebuie să o facem, pentru a ști cum exact să ne mișcăm înainte.

2. Care dintre aceste abordări este cea mai importantă?

Am descris deja două abordări ale capitalismului, dintre care una accentuează imoralitatea și natura putredă a vieții sufletești a burgheziei, iar cealaltă nu face astfel de observații. În schimb, prima observație oferă motivație și împinge spre acțiune, iar a doua este „uscată”, descrie procesul istoriei ca o succesiune obiectivă de orânduiri, descrie capitalismul ca un fenomen natural, independent de voința și aspirațiile oamenilor. În acest aspect, abordările date par să fie opuse, și apar firește întrebările: care abordare e mai importantă? Care este corectă?

De fapt, ambele abordări sunt corecte, și nu sunt opuse deloc una alteia. Pe de-o parte, fără să înțelegem capitalismul ca un fenomen al naturii și un sistem de legi obiective, nu putem să înțelegem rădăcinile putrezirii sale morale. Pe de altă parte, societății umane ca obiect al științei îi este specific faptul că cei care o studiază sunt cei care sunt studiați, sunt cei care își schimbă singuri societatea. Obiectul studiului societății este totodată cel care face studiul; societatea se studiază singură pe sine și de asta poate să se schimbe singură pe sine. În continuare: pentru schimbare trebuie impuls, trebuie ca oamenii (ființe cărora le sunt firești anumite virtuți și vicii, anumite valori care le ghidează viața) să înțeleagă nu doar faptul economic că orânduirea capitalistă va fi înlocuită inevitabil, dar și să înțeleagă de ce aceasta este imorală, putredă și de ce nu înseamnă evoluție și dezvoltare pentru umanitate, ci doar degradare și moarte.

Așadar, trebuie să abordăm capitalismul din punct de vedere moral și din punct de vedere științific, iar acestea două sunt legate strâns și indivizibil unul de altul.

3. Spre o cunoaștere pozitivă a capitalismului

În afară de noi, există și alți oameni care combină aceste două abordări, însă o fac incorect. Aceștia iau doar negații din ambele abordări:

Din abordarea morală se preiau doar condamnările, fără să fie preluate valorile pozitive, corecte care se nasc în sânul orânduirii capitaliste: valorile clasei proletare. Printre altele, acestea sunt colectivismul și disciplina.

Din abordarea științifică se preiau numai cele mai primitive teze din economia politică marxistă, teze despre exploatare și despre anarhia pieței. Dar aceste teze nu sunt folosite pentru a vedea semințele de comunism în orânduirea capitalistă, nu sunt folosite pentru a înțelege unde ne mișcăm și ce orânduire va fi instaurată. Aceste teze sunt răspândite neatent asupra oricărui alt aspect al capitalismului, deși nu se potrivesc acestuia, și, în cele din urmă, sunt transformate în dogme absolute și în lucruri strict negative.

Trebuie să ne debarasăm de viziunea negativă asupra lumii, care răspunde doar la „ce nu doresc? ce nu îmi place? ce nu e bine? ce nu este capitalismul?” etc. Trebuie să avem o înțelegere pozitivă despre capitalism, care răspunde la întrebările: „Ce este capitalismul? Ce îi este specific? Ce îmi doresc? Ce trebuie făcut? Ce există în sânul capitalismului, care vestește despre viitoarea orânduire?”.

Astfel, trebuie să abordăm capitalismul și comunismul la fel cum o făceau Marx, Engels, Lenin și Stalin înaintea noastră. Nu este destul să fim doar anti ceva, ba chiar este dăunător. Fasciștii pot fi anticapitaliști (anticapitalism fascist), fasciștii pot fi anti-putrezimea capitalistă, dar aceștia nu propun nici o alternativă, aceștia doar agravează contradicțiile și problemele capitalismului. Noi, fiind diametral opuși și complet diferiți, trebuie să fim pro altceva. Trebuie să fim pentru comunism, pentru valori proletare.