Adresa Sălii Poporului Ligii celor Drepți către Ligă

Dragi cititori, publicăm astăzi traducerea unei scurte cuvântări din 1847, pregătită în urma unor negocieri cu Marx și Engels și rostită în fața tovarășilor lor de luptă.

La o distanță atât de mare de timp, ea reușește să ne ofere nouă, comuniștilor de astăzi, mai multe lecții importante pentru practica noastră. Pe-atunci vremurile erau dificile, lucrurile se desfășurau cu o deosebită repeziciune, iar de aceea lupta lor putea fi dusă doar de oamenii cu adevărat curajoși și determinați.

Deși ne aflăm într-o etapă diferită a dezvoltării mișcării comuniste, esența lucrurilor este aceeași — pentru a garanta victoria clasei muncitoare, ea are nevoie de niște reprezentanți revoluționari. Aceștia trebuie să fie la curent cu situația actuală și să poată manevra lupta spre victorie. Aceștia trebuie să dea dovadă de calități morale și intelectuale deosebite.

Chiar dacă nu suntem prinși în contextul unor revoluții continentale gata să izbucnească, așa cum a fost cazul în 1847, vedem tot mai multe spărturi în ordinea burgheză democratică. Societatea noastră devine tot mai instabilă, iar muncitorii sărăcesc pe zi ce trece.

O sarcină absolut necesară în ziua de astăzi e să clarificăm curentele și mișcările politice ce deja există. Aici vine vorba atât de curentele de dreapta, care la momentul de față reușesc să atragă multe persoane dezamăgite de sistemul actual, cât și cele de stânga, care nu reușesc să capteze această energie. În ziua de astăzi, la fel ca și pe vremea lui Marx și Engels, există tot felul de curente socialiste, dar majoritatea sunt infantile și servile. Noi înaintăm stindardul socialismului științific și suntem gata să demascăm eșecurile stângii.

Vă invităm să parcurgeți această lucrare, pentru a înțelege mai bine cum anume trebuie să arate lupta politică a comuniștilor. Lectură plăcută!

Dragi frați!

Când am preluat conducerea treburilor, am sperat să primim cel mai viguros sprijin din toate părțile; însă speranța ne-a fost dezamăgită și, din mai multe locuri, nu am primit nici măcar scrisori și adrese. Această deficiență trebuie remediată. În timpurile de față, când orizontul politic este complet întunecat, când vuietul spiritului epocii se aude pretutindeni, când ne apropiem în mod evident de o revoluție uriașă care probabil va hotărî soarta omenirii pentru secole, nu este timp de dormit, nici un moment potrivit pentru afirmarea personalităților — nu, acum omenirea pretinde fiecăruia dintre luptătorii săi să-și îndeplinească datoria.

Diavolii cu chip de om, care au înghițit ultimele rămășițe ale nefericitei Polonii, se pregătesc acum, în alianță cu acel monstru care urmărește să distrugă spiritul libertății al nobilului popor francez, să atace Elveția și Italia și să reducă la tăcere popoarele din toate țările cu cartace și baionete, în loc să le facă dreptate; sute de mii de barbari ruși sunt cantonați la granițele Germaniei, gata în orice clipă să inunde ținuturile Europei centrale și de vest, să ne ducă părinții și frații pe câmpiile de gheață ale Siberiei și să ne necinstească femeile și surorile. — Fraților! Să privim în tăcere? Să avem doar vorbe, dar să ne lipsească puterea de a acționa? Să ne plecăm cu lașitate grumazurile sub jug?! — Nu, vă auzim pe toți strigând, vom învinge sau vom muri. Ei bine, fraților, adunați-vă sub steagul omenirii și, dacă lupta va începe chiar în această primăvară, atunci așezați-vă în primele rânduri ale luptătorilor pentru dreptate și arătați că putem mânui muscheta la fel de bine ca și cuvântul.

În același timp, împărtășiți pretutindeni și oriunde ajungeți principiile comunismului. Poporul va primi cu bucurie această învățătură minunată, care promite soluția finală la suferințele lor. Aceasta v-am sfătuit noi, în caz că tiranii vor ataca primăvara asta; funcțiile noastre s-ar sfârși atunci, iar sarcina noastră finală ar fi să muncim, prin vorbe și prin fapte, ca guvernul provizoriu să fie ocupat de oameni ce onorează principiile comunismului.

Dacă, dimpotrivă, dușmanii noștri nu vor începe lupta anul acesta, va trebui să ne concentrăm toate forțele către organizarea potrivită a partidului nostru. Numai proletariatul Europei este acela prin care omenirea își poate dobândi libertatea, așadar este datoria noastră sacră să ne organizăm cât de repede cu putință forțele de luptă și să sustragem proletarii de sub influența liberalilor mârșavi, cu care poate au colaborat într-o revoluție politică, ca să poată ajunge postul domnitorilor sub titlul de președinte, care pe noi ne-a eliberat de tirania domnitorilor, doar ca să ne aducă sub despotismul sacului de bani.

În prima noastră scrisoare am invocat deja un congres comunist la începutul lunii mai, însă ne-am văzut forțați să îl amânăm până pe întâi Iunie (1) a acestui an, din moment ce au apărut circumstanțe neprevăzute, care necesită măsuri de precauție speciale.

Vă invităm să vă alegeți numaidecât deputații pentru congres și să vă ocupați de mijloacele necesare ca ei să poată face călătoria. Deputații trebuie să sosească cu toții pe 30 mai, ca pe 1 iunie să poată avea loc prima ședință. Apoi vom întocmi un raport al conducerii noastre și vom preda conducerea în mâinile deputaților, pe care îi vom invita să decidă locația sediului pe care îl vom ocupa mai departe.

În al doilea rând, trebuie condusă o revizie completă. Omenirea pășește puternic înainte, conștiința se trezește în inimile tuturor și odată cu ea, aspirația la libertate. Așadar, trebuie să ne aliniem mereu cu nevoile poporului și să nu vrem să îl forțăm să se supună unor legi ce îi repugnă spiritului său.

În al treilea rând, trebuie formulat un scurt manifest comunist, care să fie tipărit în toate limbile europene și răspândit în toate țările. Acesta este un punct deosebit de important și vă rugăm să discutați întrebările de mai jos, referitoare la acesta, cu cea mai mare atenție, ca să putem finalmente atinge claritate absolută în ceea ce ne dorim.

În al patrulea rând, trebuie vorbit despre înființarea unui ziar care reprezintă partidul nostru în toate direcțiile. Cu siguranță veți înțelege că niciun partid nu poate exista fără a dispune de un organ public; suntem, deci, convinși că veți depune toate eforturile necesare pentru a putea ajunge în iunie. Toți deputații trebuie să știe câte exemplare pot distribui pe meleagurile lor.

În al cincilea și ultimul rând, trebuiesc numiți deputați care să meargă în toate locurile, pentru a se implica în organizare. Dați, deci, deputaților voștri adresele pe care le știți ale tuturor indivizilor din Germania și Scandinavia, care nu v-au comunicat nimic despre activitatea lor. Discutați despre aceste puncte și altele pe care doriți să le prezentați la congres și oferiți deputaților voștri instrucțiunile necesare.

Cât despre situația actuală, vă putem spune într-adevăr că numărul membrilor este foarte mare, dar din păcate trebuie să recunoaștem că nu este prezentă nicio coeziune fermă, nicio cooperare viguroasă, fără de care nu putem exercita vreo influență reală asupra cursului evenimentelor. Din păcate, comuniștii încă nu construiesc partide stabile, nu au repere fixe și prin urmare, de prea multe ori, unde nu sunt încă puternici, se alipesc altor partide, spunând că și aceste partide doresc progres și că ei înșiși nu trebuie să fie prea exclusiviști.

Aceasta trebuie să se schimbe; stăm în prezent la fruntea mișcării, trebuie deci să avem un stindard propriu, sub care să ne unim cu toții și să nu hoinărim în marea armată de filistini. Mergem tare înainte, cot la cot, iar ceilalți ne vor urma; dacă însă ne împrăștiem în toate celelalte partide, nu vom reuși vreodată ceva. Ar trebui să luăm exemplu de la cartiștii englezi, care în Anglia stau în vârful mișcării.

Ei și-au stabilit cele șase puncte ale Cartei și au declarat: „Cine nu este cu noi, este împotriva noastră!”, și chiar dacă, inițial, întreaga bandă de filistini a strigat revoltată de ei, tocmai aceiași filistini încep deja să se apropie pe zi ce trece de ei. La fel și noi trebuie să stabilim ce vrem — principiile noastre ale comunismului — să aderăm ferm la ele și să dezbatem doar mijloacele prin care putem ajunge cel mai repede și cel mai lesne la salvarea noastră; veți vedea atunci că dacă noi pornim, armata filistinilor trebuie să urmeze.

Despre Suedia am primit vești destul de îmbucurătoare. Ideile comunismului fac acolo progrese strașnice, doar că pare să se fi amestecat cu un pic de creștinism, cum a fost și cazul nostru la început, dar asta se va rezolva. Mulți dintre frații noștri intenționează să înființeze asociații proletare publice în toate regiunile Suediei, iar în Stockholm s-a început deja.

Orice fac prinții și preoții împotriva noastră, ajunge tot în avantajul nostru; de aceea mergem curajoși tot înainte.

Ne-am reorganizat provizoriu în Franța și Belgia. Sperăm ca Parisul, care până acum a fost centrul nostru principal de propagandă, va rămâne la fel și pe viitor. Nădăjduim și impunem fraților din Paris să își îndeplinească riguros datoria și să pună bazele formării unor noi oameni, care să ne răspândească principiile în toate regiunile lumii.

Din Berna am primit vești prielnice — frații noștri vor publica acolo o revistă comunistă (2), și vă rugăm să o susțineți. — Pentru Elveția, o revistă ce ne reprezintă partidul este absolut necesară. În Elveția, din păcate, am fost dezorganizați în ultimii doi ani de dispute furtunoase. Comuniștii creștini au dus cea mai aprigă luptă împotriva necreștinilor, sau așa numiților atei și au fost în special instigați de W. Weitling, care căuta să își fondeze un partid în Elveția, din moment ce a eșuat oriunde altundeva.

Sperăm că frații noștri de acolo au realizat că nu avem nevoie de ajutoare supranaturale pentru construcția lumii noastre.

De la frații noștri din L… (3) am primit vești; aceștia lucrează cu putere, curaj și mult succes pentru cauza noastră justă.

În Londra, lucrurile merg bine. Cele două asociații în vestul și estul Londrei cresc zilnic și numără momentan aproape 500 de membri. Preoții germani urlă ca din gură de șarpe din amvoane și făcând asta, ajută taman cauza (4). De altfel, sunt destul de tăcuți în asociațiile de tineri, care aproape că au adormit cu totul; asta s-ar putea într-adevăr datora faptului că piosul creștin-german Bunsen (5) nu îi poate ajuta momentan, căci este complet absorbit de spălarea șiretlicurilor și trucurilor mârșave ale diplomației prusace în fața cabinetului englez și a națiunii engleze. Un raport la activitățile cartiștilor englezi și al planului de pământ al lui O’Connor — cu care, incidental, nu suntem nicidecum de acord, ba din contră, îl considerăm un nonsens abominabil de o prostie canibalică — data viitoare, căci scrisoarea s-ar lungi prea tare.

Pentru discuție, vă înaintăm următoarele trei întrebări și vă cerem să ne informați de rezultatul discuției voastre despre ele și despre cele trei întrebări din prima noastră scrisoare, cât de devreme cu putință, astfel încât să fim în stare să vă putem oferi pe scurt perspectiva noastră asupra feluritelor opinii în următoarea scrisoare.

1. Ce este comunismul, și ce vor comuniștii?

2. Ce este socialismul, și ce vor socialiștii?

3. În ce feluri poate fi introdusă comunitatea cel mai repede și cel mai lesne?

Drept introducere, remarcăm următoarele: voi știți, comunismul este un sistem, în care Pământul este proprietatea comună a tuturor oamenilor, în care fiecare muncește, „produce” în acord cu abilitățile lui, iar fiecare se bucură, „consumă” în acord cu necesitățile lui; comuniștii vor, deci, să demoleze întreaga orânduire socială veche și să clădească una complet nouă în locul său.

Socialismul, care își ia numele din cuvântul latinesc „socialis” (referitor la societate), se ocupă, după cum indică deja numele, cu organizarea societății, cu relația omului cu omul; dar nu stabilește un nou sistem. Mai degrabă, sarcina sa este să cârpească vechiul edificiu, să umple crăpăturile ce au apărut în timp și să le ferească de ochii lumii, sau cel mult, precum fourieriștii, să construiască un nou etaj pe fundația dărăpănată numită capital.

Conceptul socialismului este atât de imprecis definit încât s-ar putea număra printre socialiști toți reformiștii închisorilor, toți fondatorii de adăposturi pentru săraci, de spitale și cantine publice; și precis deoarece cuvântul „socialism” nu exprimă niciun concept fix, ci poate însemna nimic sau poate însemna totul, toate capetele seci, toți visătorii sentimentali, toți tipii care și-ar dori să facă ceva dar nu posedă curaj pentru acțiune, se adună sub stindardul său și critică cu înverșunare comuniștii, care nu mai vor să peticească vechea clădire, ci să ridice una cu totul nouă. Că este o pierdere de timp să cârpească și să mascheze orânduirea socială complet putredă, asta va recunoaște orice persoană rezonabilă.

Este, deci, necesar să ne ținem ferm de cuvântul „comunism” și să îl purtăm îndrăzneț drept blazon pe stindardul nostru, iar apoi să numărăm luptătorii ce se adună sub acesta; nu avem voie să cădem în tăcere, când se declară, cum adesea se întâmplă în ultima vreme, că socialismul și comunismul sunt în principiu același lucru și când ni se cere să dăm la schimb numele „comunist” — care încă jignește pe mulți dintre cei slabi de duh — pe numele „socialist”, ci trebuie să protestăm viguros împotriva oricăror astfel de absurdități.

Referitor la introducerea comunității, problema principală este imediată: poate fi introdusă direct; sau trebuie să presupunem o perioadă de tranziție, pentru a educa lumea în acest timp, iar dacă procedăm așa, cât ar trebui să dureze; în al doilea rând, poate și trebuie introdusă pe scară largă, sau e nevoie de încercări la scară mică mai întâi; ar trebui să se folosească forță în introducerea sa, sau trebuie ca transformarea să se petreacă pe cale pașnică? Cu acestea, credem că v-am oferit o introducere suficientă pentru discuție, și încheiem cu aceeași rugăminte pe care am făcut-o în ultima scrisoare: oriunde se arată fourierismul, al cărui scop este să mențină sclavia muncii într-o formă înfrumusețată, luptați viguros pentru principiul nostru sacru. Mai mult, vă cerem să combateți sentimentalismele superficiale, care, din păcate, par să se fi strecurat în rândurile comuniștilor din multe locuri.

Timpurile devin severe, avem nevoie de bărbați puternici, nu de soiul visătorilor, care în loc să blesteme mizeria omenirii și să ia în mână sabia, ajung doar la lacrimi de muiere. Un ultim cuvânt: feriți-vă de proteste, conspirații, achiziții de arme și alte neghiobii similare; dușmanii noștri vor face tot ce le stă în putință să instige adunări în stradă etc., pentru a fi îndreptățiți să intervină și, după cum zic ei, să restaureze ordinea și să își execute planurile lor drăcești. O atitudine serioasă și calmă împinge tiranii să își dea jos măștile, apoi victorie sau moarte!

Rămas bun, fraților! Răspundeți curând.

Demokratisches Taschenbuch für 1848,
Leipzig 1847, S. 290–299.

Note

1. Despre tratativele acestui congres se va relata mai târziu.

2. Obiectivul nu a fost realizat.

3. Nescris din motive conspirative. Probabil se referă la Leipzig sau Lausanne.

4. Nota CȘ: Cauza comunistă.

5. Nota CȘ: Christian Charles Josias von Bunsen — ambasador prusac în Londra.

Comentarii