Religia și clasele asupritoare

Religia este unul dintre cele mai vechi fenomene ale societății umane, care s-a dezvoltat încă din perioada în care oamenii trăiau în triburi, căpătând mai apoi o formă teistă, mai întâi politeistă și în final monoteistă. În societatea românească de astăzi, religia, alături de biserică, încă joacă un rol semnificativ în viața oamenilor. Cea mai răspândită credință este cea creștin ortodoxă, peste 85% din români fiind botezați în această biserică. Biserica ortodoxă influențează într-o anumită măsură viața economică, morală și politică a societății române. Ea se găsește adesea în scandaluri din cauza acestei implicări politice. Acest fapt încalcă principiul separării bisericii de stat, un principiu pe care statul român pretinde a-l respecta.

Cele mai importante probleme și nelămuriri legate de rolul religiei și al bisericii în societatea noastră vor fi abordate în această publicație. Pe baza unei analize științifice a societății, prin care vom prezenta mai întâi rolul istoric al religiei, iar apoi rolul său actual, vom încerca să clarificăm acest subiect. Analiza noastră este o analiză de clasă, care va dovedi că religia nu este imparțială, ci trece mereu de partea claselor asupritoare, susținând reacțiunea.

În primul și în primul rând, trebuie să stabilim ceva important despre religie, și anume faptul că aceasta este creată de om și mai precis apare din traiul său social. Religia este un produs al societății umane. Religia a apărut și continuă să existe în mințile oamenilor ca o reflecție a relațiilor economice, și implicit a relațiilor sociale dintre aceștia. Odată ce societatea umană s-a împărțit în clase antagoniste, precum proprietarii de sclavi și sclavii sau nobilii și țăranii, au apărut diverse concepții religioase bazate pe zei atotputernici, cu forțe supranaturale, care dirijau tot.

Aceste idei sunt evident greșite, absurde și detașate de realitate, dar nivelul slab de dezvoltare al societății pe plan economic, și implicit științific, alături de nivelul scăzut de educație al producătorilor, le-au permis să fie recunoscute ca adevăruri generale. Un alt motiv de ce religia a căpătat o poziție atât de importantă în societate se datorează abilității sale de a servi claselor avute. Aristocrații, nobilii și liderii religioși au devenit apropiații sau chiar trimișii lui Dumnezeu, iar restul societății, cei ce munceau și produceau tot, robii lui Dumnezeu.

În antichitate și în Evul Mediu, religia a fost una din cele mai întrebuințate arme ideologice folosite de către clasele dominante împotriva claselor asuprite. Cei avuți îi țineau intenționat pe sclavii și țăranii lor în ceață în privința societății și lumii înconjurătoare, propovăduind în primul rând o viață mai bună pe lumea cealaltă, cu condiția că aceștia nu se vor răzvrăti sau nu vor comite păcate (mai ales împotriva puterii) în lumea aceasta. Țăranii, care erau adeseori bătuți, biciuiți și pe pragul de a fi transformați în sclavi sau de a muri de foame la următoarea secetă, erau încurajați să fie „modești” și să se bucure de sărăcia și exploatarea lor. Nobilii și aristocrații simțeau o anumită liniște sufletească oferind caritate și comportându-se mai „uman” cu oamenii pe care îi înrobeau.

În aceasta lungă perioadă istorică, care a ținut secole întregi, osândiților lumii le era poruncit: „Robilor, ascultați de stăpânii voștri pământești cu frică și cutremur, în curăție de inimă, ca de Hristos” și mai vedem bunăvoința lui Dumnezeu în cartea exodului: „Dacă un om va lovi cu bățul pe robul său, fie bărbat, fie femeie, și robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit. Dar, dacă mai trăiește o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul (proprietatea) lui”. Deci, vedem foarte clar originile lumești ale religiei, vedem că omul l-a creat pe Dumnezeu, nu Dumnezeu pe om, și vedem a cui interese au fost reprezentate de Dumnezeu, interesele claselor dominante.

Religia a avut un rol în special semnificativ în Evul Mediu, în perioada feudală. Biserica era în majoritatea țărilor un mare proprietar de pământ, forțând mii de țărani să-i muncească domeniile uriașe, în schimbul promisiunii unei vieți de eternă plăcere după moarte. Biserica se alătura regilor în campaniile lor de cotropire și jefuire ale altor popoare, și de asemenea se alătura reprimării revoltelor țărănești. Pe lângă această exploatare, țăranii erau de multe ori forțați să plătească anumite dări și contribuții bisericii, deobicei 10% din producția lor.

Odată cu dezvoltarea unei noi pături sociale care era gata să zdruncine întreaga ordine feudală și să creeze o nouă societate făcută după chipul și asemănarea lor. Acești oameni, a căror poziție socială era rezultatul unei lungi dezvoltări istorice, dezvoltare care își are originea la începutul civilizației, își obțineau puterea mai întâi prin faptul că dețineau banii, adică erau negustori, comercianți și cămătari.

Cu cât aceștia se îmbogățeau, foloseau acești bani pentru a înrobi o masă mare de oameni care ajungeau să fie deposedați complet de puținele unelte pe care le aveau în perioada feudală. Vechii țărani erau alungați de pe pământurile lor și forțați să se angajeze în noile fabrici capitaliste. Așa a apărut burghezia, clasa care nu doar a sfărâmat vechile relații economice de subordonare feudale și le-a înlocuit cu noile relații economice de subordonare în fața banului, dar a și luptat cu ideile predominante perioadei medievale.

Burghezia a înlocuit vechile dogme religioase cu noile dogme „raționale”, oferind formal tuturor membrilor societății drepturi egale și libertăți. În practică totuși, aceste drepturi erau drepturile clasei proprietare. De exemplu, în practică, dreptul la libera exprimare înseamnă dreptul persoanelor care dețin cele mai mari companii de mass media de a-și impune asupra societății ideile care le apără interesele.

O altă consecință a dezvoltării relațiilor de producție capitaliste a fost și creșterea rolului științei în viața societății. Odată cu dezvoltarea marii producții și a noilor tehnologii, dogmele feudale își pierdeau în mare parte importanța, iar un accent mai mare era pus pe domeniile care puteau crește producția, astfel bogăția capitaliștilor. Dezvoltarea tehnologică a dus și la creșterea educației în rândurile muncitorilor. Odată cu asta au apărut nevoi mai complexe în rândurile consumatorilor, care inevitabil deveneau mai educați și culturați, ca să poate primi o anumită plăcere din mărfurile pe care încearcă disperată burghezia să le vândă. Toți acești factori au dus la respingerea ideilor religioase și dezvoltarea unor idei noi, ateiste.

Unii cititori probabil se vor întreaba de ce mai există acum religia, după o perioadă atât de lungă, în care capitalismul a cucerit întreaga lume, ajungând în ultimul său stadiu în care deja i se prevestește moartea. Răspunsul este simplu: capitalismul nu are nevoie să lichideze toate elementele vechilor orânduiri sociale.

După ce burghezia răstoarnă vechile relații de producție feudale și își consolidează putere, aceste elemente pot fi cu ușurință integrate în sistemul de exploatare capitalist. Deseori, acestea sunt folosite pentru a intensifica exploatarea oamenilor muncii. Biserica sub capitalism exploatează muncitorii la fel ca oricare întreprindere burgheză, am putea spune că preoții și mitropoliții sunt și ei capitaliști. Aceștia se îmbogățesc prin jefuirea clasei muncitoare: vânzând produse, servicii, abonamente sau cerșind donații. Nu vi se pare cam ciudat cât de bogați devin acești „oameni ai lui Dumnezeu”?

Biserica mai îndeplinește o funcție ideologică și morală (burgheză) în societatea capitalistă modernă. La fel ca în epocile anterioare, biserica este o unealtă folosită de clasele dominante pentru a-și justifica și menține dominația. Biserica în continuare încurajează milostenia și iubirea de aproape în rândul muncitorilor, desigur, mai multă față de cei de sus, și mai puțină față de păcătoși și oropsiți. Conform bisericii, viața omului începe cu adevărat în ceruri, nu în activitatea sa de pe pământ.

Pe lângă faptul că religia continuă să existe în capitalism, se poate observa că aceasta capătă un rol și mai semnificativ în timpul crizelor (economice, politice sau militare). Religia, în esența ei fiind o forță reacționară și șovinistă, își găsește locul, adeseori, alături de alte ideologii nocive societății, precum naționalismul, rasismul, sexismul etc. Nu e de mirare atunci că o mare parte din regimurile fasciste din trecut și cele din prezent au îmbrățișat cu mare plăcere ideile religioase. Hitler era creștin, Mussolini colabora cu papa de la Roma, iar masacrele actuale din Orientul mijlociu sunt de multe ori justificate pe baze religioase, sioniste sau islamice. Zeci de mii de oameni sunt uciși sub pretextul apărării „Pământului sfânt”.

Odată ce am înțeles poziția pe care o ocupă în general religia în societatea capitalistă, putem vorbi mai concret despre situația patriei noastre. Pentru a face asta, vom investiga câteva păcate grave comise de cea mai mare autoritate religioasă din România, Biserica Ortodoxă Română (BOR).

Am vorbit mai devreme despre relația dintre regimurile fasciste și religia, păi, BOR nu e nicicum o excepție, ba din contra, un caz reprezentativ! BOR a colaborat cu practic toate mișcările fasciste românești din perioada interbelică și în timpul celui de-al doilea război mondial.

Putem începe cu atitudinea bisericii față de guvernul fascist al lui Goga, exprimată în revista Renașterea „În cuvântarea dela Palat, ce a adresat-o cu ocazia depunerii jurământului, M.S. Regele Carol II-lea a spus noilor miniștri, că le acordă toată încrederea Sa, fiindcă au un program de muncă stăpânit de cele trei lozinci mari: Hristos, Rege, Națiune, cari vibrează în inima oricărui bun Român, ca temeiuri de granit ale Statului nostru întregit. Dar, dacă Țara se bucură de actul impresionant al Suveranului, fiindcă el înseamnă epoca nouă de reparație istorică în toate domeniile, cuvenită neamului românesc în hotarele Patriei sale — Biserica noastr are îndoite motive de a primi cu stâlpâri sărbătorești ivirea noului guvern” [1].

Odată ce guvernul Goga a devenit un pericol pentru dictatura lui Carol al II-lea, regele și-a instaurat propria dictatură fascistă, înaintând cu un guvern consultativ condus de patriarhul Miron Cristea. După înlăturarea regelui fascist de către dictatorul Antonescu, BOR și-a schimbat din nou clientul. Astfel poate fi descrisă relația dintre BOR și guvernul Antonescu „Mihai Antonescu, vicepreședinte le Consiliului de Miniștri, se referea inclusiv la o „suveranitate a bisericii” arătând că „Biserica nu este mai puțin o instituție de stat și o așezare de stat [și că] biserica, fără stat… nu poate să trăiască”, adăugând că „fără îndoială că nici statul nu se poate dispensa de biserică, și tradiția noastră istorică o arată mai mult decât orișice” [2]. BOR de asemenea a susținut fără nici o problemă exterminarea a 300 de mii de evrei, alături de omorârea altor sute de mii, poate chiar și milioane de cetățeni nevinovați ai Uniunii Sovietice. Prostituția politică a fost și rămâne o trăsătură caracteristică Bisericii Ortodoxe Române.

Nu trebuie să uităm faptul că BOR este o organizație financiară oficială, cu un profit declarat de 1.5 milioane de lei, și active în valoare de un miliard de lei pentru anul 2021 [3]. Biserica este în primul rând o afacere. Cititorii noștri mai mult ca sigur își pot aminti cel puțin un preot care deține o curte mare, cu o casă încăpătoare și o mașină de lux parcată într-un garaj spațios, pe când oamenii care vin la slujbele lor abia trăiesc din pensii sau ajutoare sociale.

Pe lângă această lăcomie din partea bisericii, auzim fel de fel de cazuri de abuz din partea preoților. Chiar în ultimile săptămâni am aflat de cazul unui fost episcop pe nume Corneliu Onilă și un fost arhimandrit Sebastian Jitaru, ambii din Huși, care au fost condamnați la (doar) 8 ani, respectiv 15 ani de închisoare pentru că și-au violat elevele de la seminar [4]. Alături de acest ilustru om al credinței avem un preot din județul Galați, care este acum acuzat de abuzarea sexuală a unei minore de 15 ani [5]. Aceștia sunt oamenii care propovăduiesc iubirea față de aproapele tău, și tot cei care ne acuză pe noi, comuniștii, de a fi niște oameni imorali, cu inima rece. Dacă totuși vine vorba, noi chiar avem o inimă rece față de astfel de specimene, față de acești hoți și criminali. Atitudinea noastră față de religie, biserică, preoți și credincioși, alături de acțiunile luate față de acestea în urma instaurării dictaturii proletariatului, vor fi expuse mai în detaliu într-o publicație viitoare.

Privind la istoria religiei putem trage cu siguranță această concluzie: religia a fost și încă rămâne o unealtă a claselor dominante folosită împotriva producătorilor. În antichitate și în Evul Mediu aceasta a ocupat o poziție centrală în societate, dar odată cu instaurarea ordinii burgheze, a dominației banului, a trecut pe plan secundar. Chiar dacă aceasta nu mai joacă un rol principal în exploatarea muncitorilor, totuși este folosită pentru a intensifica exploatarea și a distruge conștiința de clasă a proletariatului. Pe scurt, religia a fost și, acum mai mult ca oricând, rămâne condamnabilă.

Bibliografie

1. Organ Național-Bisericesc săptămânal, ziarul Renașterea. Cluj. 9 ianuarie 1938.

2. Mihai Țurcanu. „Ion Antonescu și biserica”, publicat de Institutul de Istorie. USM.

3. Fanatik. Averea BOR a crescut de 100 de ori sub conducerea lui ÎPS Daniel. Patriarhia deține proprietăți de peste 1 miliard de lei.

4. Europa Liberă România. În primă instanță. Fostul episcop Cornel Onilă și fostul arhimandrit Sebastian Jitaru, 8 și 15 ani de închisoare pentru viol.

5. Adevărul. Scandal în BOR. Un preot dintr-o localitate din Galați este acuzat că a abuzat o minoră.

Comentarii