11.12.2024 | timp de lectură: ≈ 21 min. | vizualizări:

Stângismul: greșit în teorie, greșit în practică

Cuprins

În mai puțin de un an de când activăm în spațiul public pe rețelele de socializare, am reușit să fim criticați de mai multe ori, fie indirect, din partea celor care nu ne pot spune pe nume, fie direct. Toate aceste critici au fost greșite și ne-au dovedit și mai tare falimentul stângiștilor români. În notița de față, vă vom prezenta mesajul primit de la jurnalista Mel Dobrea, o reprezentantă a stângii liberale, ONG-iste din România, în care ne acuză că ne concentrăm prea tare pe teorie și că avem o atitudine respingătoare față de stângism. Noi vom dovedi cititorilor noștri că însăși teoria și practica stângiștilor precum Dobrea, care face parte din organizația „Știri bazate”, este greșită și servește conștient interesele oligarhiei financiare europene.

1. Raportul dintre teorie și practică

O critică des adusă împotriva comuniștilor, atât din partea anticomuniștilor declarați, cât și din partea unora care se declară ei însăși socialiști, este aceea că „Poate în teorie comunismul sună bine, dar în practică nu merge”. Aici vedem un sofism jalnic, care încearcă să denatureze convingerile comuniste, din cauză că oamenii care promovează acest raționament au o înțelegere greșită despre relația teoriei cu practica și confundă (conștient sau inconștient) comunismul cu stângismul. În primul rând, însăși afirmația că ceva poate fi corect în teorie dar greșit în practică este eronată. Doar un filozof ar afirma că teoria și practica pot exista independent una de alta, pe când știința recunoaște relația strânsă, obiectivă care există între lumea materială și ideile și convingerile pe care ni le formăm. Sofismul „teorie vs practică” a fost demascat foarte bine de către Arthur Schopenhauer: „Acesta este un sofism prin care facem o concesie adevărului raționamentelor, respingând, pe de altă parte, consecințele acestora. […] Afirmația de acest fel exprimă o imposibilitate: ceea ce este exact în teorie este în mod obligatoriu la fel și în practică; dacă nu este așa, înseamnă că există o greșeală în teorie, că s-a neglijat ceva, un amănunt nu a fost luat în seamă. Așadar, argumentul este fals și în teorie.” [1]

O primă latură a acestei relații este faptul că orice teorie pe care o însușim își are originea într-o anumită practică, deoarece conștiința oamenilor este o reflecție, mai mult sau mai puțin fidelă, a lumii reale, astfel încât orice convingere reiese din anumite acțiuni practice, fie personale, fie ale altor oameni. Orice știință își clădește latura sa teoretică studiind materialul practic concret și formând teorii care reflectă corect aceste fenomene. Dacă un domeniu de studiu nu reușește să facă asta, este desprins de realitatea pe care pretinde a o studia, atunci noi îl numim ideologie (prin ideologie ne referim la orice formă de conștiință falsă — filozofie, religie, pseudoștiință ș.a.m.d.).

Marxismul este știința care studiază cele mai fundamentale și generale relații sociale și modul în care se dezvoltă ele. Marxismul este o știință și o teorie corectă (în sensul științific al cuvântului), deoarece studiază faptele concrete din societate folosind metoda științifică (dezvoltată complet de Marx și Engels). Teoria marxistă nu este doar un sistem de idei care a apărut în capul lui Marx și Engels, la fel cum teoria evoluției nu a fost o născocire în capul lui Darwin, ci ambele sunt o expresie teoretică a proceselor practice care au loc în lumea reală. La fel cum Darwin a studiat modul în care care au apărut toate speciile de pe pământ, așa și Marx și Engels au studiat cele mai fundamentale relații din societatea umană.

Marele merit al fondatorilor marxismului a fost întocmai faptul că aceștia au analizat societatea pornind de la activitatea practică, reală a oamenilor, nu de la concepții abstracte despre societate și natura umană. Față de idealiști precum Hegel, care au studiat societatea umană doar la nivelul ideilor din societate sau față de materialiștii filozofici precum Feuerbach, care au considerat societatea doar o sumă de indivizi izolați, Marx și Engels au analizat societatea umană pornind de la premisa că activitatea oamenilor în societate este o activitate practică, care poate fi înțeleasă științific [2]. La fel ca și oricare teorie științifică, teoria marxistă își găsește confirmarea în activitatea practică a societății.

Însăși dezvoltarea istorică a socialismului dovedește teoria marxistă. Înainte să se fi dezvoltat suficient capitalismul, astfel încât să apară definitiv proletariatul pe scena istoriei, socialismul și comunismul aveau o esență utopică, moralistă, care cerea crearea unei noi societăți drepte, egale, în care nu mai există exploatare. Aceste idealuri ale vechilor socialiști erau progresive doar din cauză că scoteau la iveală exploatarea și nedreptățile care apăreau în noua societate capitalistă, dar când venea vorba de o teorie concretă pentru schimbarea acestei societăți, socialiștii utopici nu puteau să o creeze, deoarece proletariatul nu era încă destul de dezvoltat. Teoria marxistă, cea care poate elibera muncitorii de exploatarea lor, a putut apărea abia după ce practica istoriei a dovedit că în capitalism se dezvoltă noul element progresiv al societății — proletariatul.

Față de înțelegerea denaturată pe care o prezintă stângiștii și filozofii despre marxism, care zic că marxismul este doar o analiză a societății capitaliste, comuniștii înțeleg că marxismul, la fel ca oricare știință, are pe lângă componenta analitică și o componentă practică. Aici vine vorba despre practica revoluționară a comuniștilor, care poate exista doar dacă există o teorie revoluționară dezvoltată. Deoarece practica comuniștilor este ghidată de o înțelegere științifică a proceselor care au loc în societate și modul în care se dezvoltă aceasta, atunci practica comunistă este necesar corectă.

Anticomuniștii vor veni la noi și vor spune: „Voi credeți că practica lui Ceaușescu sau a oamenilor de la paradele Pride este corectă?” Răspunsul este nu. Nici Ceaușescu, nici stângiștii de la proteste nu au fost și nu sunt comuniști, nici în teorie, nici în practică. Pentru a înțelege exact dacă cineva este comunist sau nu, nu trebuie să ne uităm la declarațiile sale sau la cât de multe steaguri roșii are în cameră, ci să studiem bine teoria și practica sa. Ideologii burghezi vor spune: „Aceștia oricum comuniști sunt, chiar dacă voi considerați că teoria și practica lor este greșită”. Hai să ne imaginăm un astfel de argument în domeniul medicinii: „Și ce dacă omul ăsta crede că evoluția nu e adevărată și că lăsarea de sânge e cel mai bun tratament pentru orice boală, el spune că e medic!” Aceasta sună, în ziua de astăzi, absurd. La fel cum un om merită să fie numit medic doar dacă are cunoștințele teoretice și practice necesare pentru a trata un pacient, așa și un om merită să fie numit comunist doar dacă poate ajuta cu adevărat cauza muncitorilor.

Vedem cum teoria este în sine o forță materială, care ghidează practica oamenilor și, din acest motiv, fără o teorie revoluționară, nu putem conduce o practică corectă, eficientă. În următoarea parte vom prezenta cazul unei stângiste, Mel Dobrea, care se crede foarte revoluționară și o fidelă aliată a clasei muncitoare, dar în realitate toată teoria și practica ei servește loial intereselor burgheziei europene.

2. Prezentarea cazului Mel Dobrea

Acesta este contextul în care am primit noi critica de la Mel Dobrea: în luna octombrie, când am deschis intrările în cerc, ne-am trezit la un mesaj din partea acestei jurnaliste, educată în sânul imperialismului european (la Haga), care într-un mesaj doar pe jumate inteligibil a adus două critici la adresa noastră și ne-a dovedit din nou caracterul înapoiat, mic-burghez al oricărei mișcări de stânga. Acesta este mesajul pe care l-am primit:

„Ok theory bros, I’m gonna keep being a praxis girly care nu face infighting efectiv inutil. Nu dau unfollow ca învăț dar smr. Sa vina Gheorg bros sa touch some grass, sa chiar facă ceva, sa engage. Suportul comunității nu este despre prietenie, îmi construiesc comunitatea nu prin a ma izola de vecini ca sunt homofobi sau idk. Dacă doamna de la etaj are nevoie de o pâine i-o cumperi? Vezi dacă vecinii tai sunt ok? Nu stau sa am aceleași opinii cu restul de stânga pentru ca avem multe de făcut și este departe încă lumea in care sa conteze ce disagreements avem despre cum o vom reconstrui. Nu stau sa aștept revoluția ca mâna din cer si serios? Estetica revoluției? Da, mulți oameni fac asta, dar cel puțin in București văd lume implicată si unita”

3. Critica marxistă împotriva analfabetismului stângist

Să începem cu acuzația că am fi prea concentrați pe teorie și nu destul pe practică, sau așa cum zice Dobrea: suntem „theory bros” (oameni care se ocupă doar de teorie) și stângiștii sunt „praxis girlies” (adică ei chiar fac ceva practic!).

Ce fel de practică face Mel Dobrea, care a intrat pe scena stângistă prin intermediul canalului „Știri bazate”? Ea e o jurnalistă care oferă cele mai liberale analize la evenimentele care se întâmplă la momentul de față în societatea românească, îndeamnă oamenii să voteze candidați politici neoliberali și promovează ideea că protestele anti-Georgescu vor „opri” fascismul din România.

Hai să vă prezentăm câteva exemple concrete ale practicii ei. În primul rând, putem menționa dezbaterea „Cu cine votăm, chat?”, în care Dobrea alături de fondatorul „Știri bazate” Alexandru Negrici iau „la puricat” candidații de la 4 partide politice pro-europene [3]. Aceste partide sunt SENS, REPER, DREPT și USR, primele trei fiind aproape irelevante politicii românești. Indiferent de cât de tare încearcă Dobrea să dea impresia că ea, alături de Alex, au reușit să preseze candidații sau să-i facă să vorbească sincer față de oameni, în realitate, toate persoanele implicate în dezbatere erau de acord unele cu altele. Nu e o surpriză că aceste partide au fost alese pentru dezbatere, Știri Bazate le-a chemat întocmai ca să încerce să le îmbunătățească imaginea lor, arătând candidații ca niște persoane gata să ia în considerare critica oamenilor de rând. Toate subiectele abordate erau asemănătoare cu ce au partidele aferente deja la ele în program, niște mici reforme pentru „dreptate socială”.

În al doilea rând, putem menționa jurnalismul „undercover” a lui Dobrea la o paradă legionară [4]. Materialul obținut de ea nu este deosebit prin nimic, clipuri de genul se pot găsi și la alte canale de noutăți. Dar stați, Dobrea ne aduce o analiză! Ea ne zice că majoritatea persoanelor care au participat la această demonstrație erau copii de liceu, care pentru noi, membrii CȘ, nu este deloc surprinzător. Creșterea tendințelor fasciste în rândul tinerilor din România este atribuită lipsei de educație și, în cazul acest, Dobrea cere guvernului să reformeze sistemul de învățământ. Ea nu înțelege că, în general, educația într-o societate capitalistă îi descurajează pe copii din a învăța, îi face indiferenți față de istorie și societate, nu doar în România, ci în toate țările capitaliste. Burghezia nu va avea niciodată interesul să educe copii despre adevăratele nedreptăți ale societății capitaliste și, mai ales, nu despre cauzele acestora. Educația oferită în școli este doar educația care este acceptabilă pentru burghezie, adică cea care menține muncitorii înstrăinați unul față de altul și de ei înșiși.

Un al treilea exemplu, întrebarea pusă de Mel Dobrea către George Simion și Elena Lasconi la dezbaterea preșidențială organizată de Micutzu [5]. Aceasta a adus discuția despre Palestina și nevoia ruperii relațiilor României cu Israel. Lasconi a condamnat formal acțiunile Israelului, numind acțiunile sale „crime”, dar totuși a spus că România nu ar trebui să rupă relațiile cu Israel; Simion a criticat-o pe Dobrea pentru faptul că aceasta a spus că Hamasul este finanțat de Israel. Ce a reușit să obțină Dobrea prin întrebarea asta? Oare candidații politici, dacă câștigă alegerile, se vor gândi mai bine data viitoare când finanțează genocidul din Palestina? Clar că nu, politica românească de susținere a genocidului din Palestina este determinată de subordonarea sa față de imperialismul vestic, același imperialism pe care îl promovează Dobrea. Poate întrebarea ei va reuși să agite niște persoane să își dea interesul în situația din Palestina? Cel mai degrabă nu. Chiar dacă se vor agita câțiva, această agitație va fi superficială și îi va aduce la stângism. Singurul motiv pentru care ar face Dobrea asta este pentru a obține mai multă atenție pentru ea și organizația din care face parte, nu din cauză că acțiunea asta îndeplinește vreun scop politic practic care poate ajuta clasa muncitoare.

Exemplele astea de practică ridicolă, de acțiune de dragul acțiunii, arată consecințele lipsei unei teorii coerente, proletare. Înainte ca Dobrea să ne critice că noi nu facem nimic, poate ar trebui să își găsească un moment de retrospecție și să vadă că prin practica ei devine doar o marionetă a oligarhiei financiare europene.

Această jurnalistă, care încă ne urmărește și a spus că „învață” din postările noastre, evident nu a învățat nimic. Dacă ea ar fi avut vreun interes să învețe cu adevărat cum funcționează societatea în general și societatea românească în particular, atunci nu ar mai fi susținut pozițiile ei idiotice, nu ar fi ajuns o „activistă” în turma oilor care susțin USR–REPER–SENS. Dar faptul că teoria ei (aproape inexistentă) și practica (inutilă) a rămas la fel, ne dovedește că ea nu reprezintă interesele muncitorilor, ci a marilor oligarhi europeni. Avem mai multe dovezi pentru această acuzație. În primul rând, pagina „Știri bazate”, la care Dobrea ocupă o poziție principală, colaborează în permanență cu ONG-uri care primesc credite europene și, mai mult de atât, însăși „Știri bazate” urmează să se contopească cu un ONG, pentru a primi finanțare [6]. Pentru orice comunist e clar că banii nu se eliberează pur și simplu din bunăvoința oligarhilor europeni.

Aici am vrea să distingem două tipuri de organizații de stânga românești: în primul rând, avem organizațiile care se declară „socialiste”, „marxiste”, „revoluționare” sau chiar „comuniste” și folosesc retorică ceva mai îndrăzneață decât cel de-al doilea tip de organizație. În a doua categorie se încadrează „Știri bazate”, care reprezintă „stânga progresistă”, liberală. Retorica lor nu încearcă să se prezinte ca fiind „revoluționară”, ci doar cere burgheziei să le ofere mai multe drepturi minorităților și poate câteva concesii clasei muncitoare. Organizațiile care fac parte din prima categorie apără interesele burgheziei pe gratis, pe când cele din a doua categorie sunt adeseori afiliate cu ONG-uri, de la care primesc finanțare obținută din fonduri europene. E clar că în acest context, pagini precum „Știri bazate” sunt încurajate să susțină tot ce e „european” și „democratic”, împotriva la tot ce e „barbaric” și „autoritar”.

Revenind la Mel Dobrea, dintre toți jurnaliștii de la „Știri bazate”, ea are probabil cea mai îndrăzneață și anticapitalistă retorică, dar asta, totuși, înseamnă foarte puțin. Ea se aliniază cu pozițiile social-democrate sau cu așa-numitul „socialism democratic” care e popular în SUA. Ea crede că singurul mod în care oamenii (în special minoritățile) își pot obține drepturile este printr-o combinație de proteste anarhice din partea unor grupuri restrânse de oameni (deobicei tineri de la facultăți umaniste) și politici „corecte” din partea burgheziei. În primul rând, politicienii „progresiști” pe care îi susține Dobrea, precum Nicu Ștefănuță, au dovedit deja în practică că nu au niciun interes să implementeze nici măcar politicile pe care chiar ei le-au propus în campania lor electorală, căci în realitate aceste poziții erau doar simplă demagogie [7]. Dobrea a denunțat deja USR-ul pentru „trădarea progresivismului”, dar va face oare la fel și cu Ștefănuță [8]? O parte din susținătorii lui Ștefănuță poate vor realiza acum că politicianul lor preferat este la fel ca oricare politician burghez, dar cei de la „Știri bazate” cu siguranță îl vor susține pe el în continuare, deoarece promisiunea banilor europeni nu îi lasă să acționeze altfel.

În al doilea rând, chiar dacă acești politicieni s-ar ține de cuvânt, situația muncitorilor nu se va schimba în vreun mod semnificativ, deoarece societatea va fi condusă în continuare de cei bogați, care în continuare vor exploata pe cei muncitori. Să spunem că Ștefănuță va crea locuințe sociale pentru tineri, va face transportul public gratis și va planta niște copaci, cât de tare se va schimba situația muncitorului de rând? Va putea muncitorul să își decidă soarta sa? Va fi el eliberat de lanțurile exploatării capitaliste? Nu, nu și iar nu, nimic nu se va schimba fundamental pentru muncitor, el va fi în continuare tratat ca o unealtă cu ajutorul căreia patronii se îmbogățesc. Din munca lui, clasa burgheză va extrage banii pentru toate aceste reforme.

Dacă Mel Dobrea ar fi depus un efort cinstit să studieze relațiile de producție capitaliste și caracterul total burghez al oricărui stat capitalist, atunci ea nu ar mai fi așteptat pe politicieni să îi facă dreptate, ci ar fi înțeles că toți aceștia au interesul să înrobească clasa muncitoare. Cel mai degrabă, Dobrea nici nu are vreun interes să se gândească la clasa muncitoare.

Vedem, deci, că e inutil să îi așteptăm pe burghezi să ne salveze, poate protestele „la firul ierbii” ne vor salva! Nu, nici ele. Aceste proteste sunt o pierdere totală de timp, care nu amenință și nici nu influențează burghezia, poate cel mult deranjează populația, care va crede mai departe că orice om care vrea să schimbe societatea e naiv și are prea mult timp liber. Această descriere se potrivește stângii, care în fața mulțimii arată absolut jalnic. Ei ajung în așa hal fie din cauză că primesc prea multă satisfacție morală și își construiesc în capul lor o imagine falsă de luptător pentru dreptate, fie primesc bani de la capitaliști, fie chiar ambele.

Atât istoric, cât și în ziua de astăzi, comuniștii înțeleg pericolul activismului inutil: acesta irosește energia și timpul potențialilor activiști, creează o imagine proastă pentru oamenii care chiar vor să schimbe ceva și, cel mai important, el este subordonat complet intereselor burgheziei. Pe vremea lui Lenin, oamenii care credeau că lupta politică trebuie condusă de burghezia liberală se numeau „economiști”. Acum, ei se numesc GAS, BTM sau „Știri bazate”.

De asta noi, comuniștii, insistăm maxim asupra nevoii pregătirii teoretice. Fără teorie nu putem avea o practică cu adevărat revoluționară. În cercul nostru, dezvoltarea teoretică, alături de dezvoltarea morală, este pusă pe primul plan, iar fiecare membru trebuie să capete anumite baze teoretice și să se dezvolte în permanență din punct de vedere teoretic, dacă vrea să rămână parte din mișcare. Oare la „Știri bazate” activiștii sunt educați despre procesele fundamentale din societatea noastră? Clar că nu. Atât timp cât zici că UE și NATO sunt buni, că schimbările climatice și drepturile LGBT sunt cele mai arzătoare probleme actuale și că Rusia și China sunt rele, atunci poți deveni un membru activ al colectivului „Știri bazate” și poți repeta ca papagalul toate tezele idioate venite din vest [9]! Cui îi pasă că arăți ca un nebun, măcar tu și ceilalți prieteni ai tăi din suburbiile Bucureștiului sunteți mândri de voi!

Dobrea se integrează perfect printre colegii ei eurostângiști și în pozițiile ei vedem aceleași probleme ca în pozițiile tuturor eurostângiștilor. Pozițiile acestora favorizează burghezia europeană fix din cauză că dezbină clasa muncitoare și aduce în centrul atenției niște lupte mărunte, separate, care sunt complet controlate de burghezie. În loc să susțină unica cauză dreaptă, anume cauza clasei muncitoare, toți stângiștii ONG-iști din România vorbesc despre drepturile LGBT, drepturile animalelor, încălzirea globală, „corupție” ș.a.m.d. Noi înțelegem că toate problemele care există în societatea capitalistă există întocmai din cauza sistemului capitalist și de asta trebuie să organizăm clasa muncitoare pentru a lupta împotriva burgheziei. Stângiștii, strigând mereu despre toate injustițiile societății capitaliste, ascund potențialul revoluționar care poate fi dezvoltat în societatea actuală — clasa muncitoare organizată într-o forță politică.

Intersecționalismul este, într-adevăr, o invenție genială prin care burghezia a reușit să ascundă mai bine relațiile de exploatare capitaliste și să discrediteze comunismul. În primul rând, o mare parte din protestele intersecționale la care participă chiar și „socialiștii” și „comuniștii”, precum cei de la GAS și BTM, sunt pline de mesaje și lozinci anticomuniste, dar pentru domnii noștri „comuniști” acest lucru nu reprezintă vreo piedică. În al doilea rând, chiar și când sunt prezente mesaje și lozinci „revoluționare”, protestele acestea au un caracter individualist, inconștient, unde participanții cred că ei reușesc cumva să schimbe conștiința oamenilor, dar în realitate toată lumea îi ignoră sau, mai rău, ajung să urască comuniștii. În al treilea rând, intersecționalismul acaparează mințile unor potențiali activiști, care vor într-adevăr să schimbe societatea, le neutralizează spiritul de luptă și îi face incapabili din punct de vedere teoretic, organizațional și practic. Intersecționalismul încearcă să-ți bage în cap ideea că dacă nu participi la o sută de lupte micuțe, toate finanțate de oligarhii europeni, atunci ești o persoană oribilă și lumea va arde.

Noi respingem complet teoria intersecționalismului ca fiind burgheză și, în schimb, insistăm asupra nevoii luptei de clasă, și, mai precis, nevoia dezvoltării mișcării comuniste, care va putea ulterior să organizeze clasa muncitoare într-o forță separată de burghezie, care va putea lupta împotriva burgheziei. Comuniștii recunosc doar o singură luptă unită a clasei muncitoare, nu o sută de lupte micuțe ale burgheziei.

Datorită faptului că noi chiar studiem societatea așa cum este, activiștii noștri nu ajung să creadă că are rost să meargă la proteste „antifasciste”, să promoveze politicieni burghezi sau să militeze pentru „drepturile” animalelor.

4. Imposibilitatea practică de uniune între comuniști și stângiști

A doua acuzație adusă împotriva noastră pe care o auzim destul de des, pe lângă altele, este faptul că noi respingem uniunea cu stângiștii. Atât practica istorică a comuniștilor precum Marx, Engels, Lenin și Stalin, cât și practica noastră, ne-au dovedit cu desăvârșire că o astfel de uniune este imposibilă.

Noi înțelegem că mișcarea comunistă la momentul de față, fiind la etapa de cerc, are nevoie de cât mai multe cadre bine dezvoltate, serioase și dedicate complet cauzei muncitorilor. În rândul stângiștilor, astfel de persoane lipsesc, iar în cazul organizațiilor de stânga, majoritatea oamenilor sunt complet incapabili de orice acțiune revoluționară, sunt absolut incapabili de a susține interesele proletariatului. Cum am putea să ne unim cu astfel de oameni?

Pentru Mel Dobrea, nevoia reală de a crea o mișcare comunistă puternică, care să poată face legătura cu muncitorii și să organizeze proletariatul într-o clasă politică conștientă; din acest motiv, ea crede în posibilitatea „unirii forțelor de stânga”. Dar chiar și în cazul ei, uniunea nu este una conștientă, cu o direcție politică clară, ci doar una pentru lucruri mici, precum caritatea între vecini, care pot fi făcute la fel de bine și de niște fasciști. Așa funcționează orice unire a forțelor de stânga în România: o masă de oameni formată din persoane cu o viziune foarte superficială asupra societății se strâng în stradă să facă ceva protest, care poate fi foarte ușor ignorat de burghezi, fiind finanțat direct din banii oligarhiei europene. Noi avem prea mult respect de sine ca să ne unim cu așa ceva.

Noi vedem foarte clar trădarea și slăbiciunea organizațiilor de stânga. Am văzut deja că majoritatea stângiștilor din România sunt subordonați intereselor burgheziei europene și din cauza asta noi nu putem crea o uniune cu ei.

5. Concluzie

Sperăm că este clar pentru toți cititorii noștri de ce noi nu ne unim cu aceste „forțe de stânga”, de ce noi păstrăm linia proletară. Stângismul românesc o poate lua doar în două direcții: o parte dintre organizații vor deveni complet irelevante și vor dispărea, din cauza lipsei eforturilor lor și a anarhismului, iar cele precum GAS și BTM vor deveni tot mai subordonate imperialismului vestic și activitatea lor va deveni și mai ridicolă, și mai respingătoare pentru muncitori. Aceste organizații, care acum lucrează gratis pentru burghezie, vor fi nevoite ulterior să primească finanțare din partea lor pentru a putea crește în continuare. „Știri bazate” deja se încadrează complet în categoria a doua, urmând să devină total subordonată finanțării europene. În acest context, noi, comuniștii, ne dezvoltăm forțele în cercuri, ne-am dublat numărul de membri deja din octombrie, iar membrii noștri păstrează linia proletară a organizației. Doar în acest mod poate mișcarea comunistă să se dezvolte și să facă legătura cu muncitorii, în timp ce stângiștii dispar ca niște fantome sau ling bocancii oligarhilor străini.

Bibliografie

Arthur Schopenhauer. „Arta de a avea întotdeauna dreptate”. Editura Muzeul Literaturii Române 2010, pp. 68–69.
Karl Marx. „Teze despre Feuerbach”.
„Știri bazate”, „Cu cine votăm, chat?”
Mel Dobrea „undercover” la parada legionară.
Întrebarea Melei Dobrea către Simion și Lasconi.
Contopirea „Știri bazate” cu un ONG.
Nicu Ștefănuță „trădează progresivismul”.
Dobrea denunță USR.
„Știri bazate” la protestele pro-UE și pro-NATO.