22.11.2024 | timp de lectură: ≈ 9 min. | vizualizări:

Totul se vinde!

Categorie: Cultură

Cuprins

În ultima săptămână, Dani Mocanu și Tzanca Uraganu au scos niște piese relativ controversate, în care îi lauda pe candidații politici Nicolae Ciucă și George Simion. Mulți fani au rămas dezamăgiți de artiștii lor preferați și le cer acestora să nu mai vorbească despre politică, deoarece acești oameni cred că într-o societate capitalistă poți să nu ții partea nimănui. Noi negăm această perspectivă. În capitalism o persoană poate fi ori de partea capitaliștilor, ori de partea muncitorilor, iar oamenii care rămân indiferenți servesc doar interesele burgheziei. În această notiță ne propunem să vorbim atât de cultura burgheză, cât și de cultura proletară, arătând necesitatea muncitorilor de a avea o cultură puternică și unită. Lectură plăcută!

1. Burghezia acaparează toată viața societății

În capitalism, burghezia nu este doar o forță economică care subjugă muncitorii și îi transformă în sclavi salariați sau doar o forță politică care mânuiește aparatul de stat, ea este un parazit care subjugă toate aspectele societății intereselor ei. Asta include viața culturală și spirituală a societății.

Cultura și arta sunt dominate de interesele capitalului, adică de interesele banilor. Cu toții știm în ce hal aduce burghezia cultura și arta. Viața culturală a unei societăți nu este dezvoltată în așa fel încât să împuternicească muncitorii, să îi facă să înțeleagă că ei construiesc întreaga societate. Nu, cultura burgheză face fix inversul, ea îi face pe muncitori să se simtă mici și neputincioși și îi minte că nu ei fac istoria, ci marii lideri capitaliști, regii și comandanți militari. Cultura burgheză nu face altceva decât să îl amorțească pe muncitor și să-l distragă de la înstrăinarea pe care acesta o simte zilnic, cu scopul de a îl înstrăina și mai tare de umanitatea sa. Arta burgheză are ca scop să îl transforme pe muncitor într-un consumator fidel și pasiv, bazându-se pe cele mai primitive instincte și privându-l de orice posibilitate de a se dezvolta spiritual. Capitalismul reduce întreaga personalitate a omului, întreaga bogăție spirituală pe care acesta o posedă, la tranzacții monetare. Arta burgheză este cea mai goală de conținut, este repetitivă, șocantă, ușor de consumat, pe scurt, orice poate atrage mai bine atenția și orice vinde.

Burghezia produce sute de filme lipsite de orice sens, filme atât de vagi încât orice persoană ar putea înțelege un lucru diferit, și de multe ori nici regizorii nu prea înțeleg ce mesaj vor să transmită către mase, ci doar vor să se „exprime”. Acesta este mesajul lor: „Viața este confuză, lipsită de sens, faceți ce vreți cu ea, atât timp cât banii tot la noi ajung!”

Pe lângă filme, muzica burgheză este la fel de lipsită de conținut. Majoritatea cântecelor din topurile celor mai ascultate cântece din România se axează în general pe bani, băutură și femei, scopuri absolut individualiste. Un stil de viață consumerist și înstrăinat de implicarea în societate este evident bine primit de către domnii capitaliștii, de aceea ei finanțează artiștii care îl promovează.

2. Totul este politic

Vedem de multe ori șovăielile oamenilor care spun că „nu totul depinde de politică” sau „ce îți pasă ție de politică, trăiește-ți viața”. E oare normal ca un om care a crescut în capitalism, care poate la orice moment să vadă ororile create de acest sistem, să-i critice pe comuniști pentru faptul că aceștia „se concentrează prea mult pe politică”? Nici într-un caz, asta e cu totul absurd. Cum ar putea un om conștient să vadă că muncitorii sunt exploatați și că clasa proprietară îi reduce pe aceștia la niște mijloace de a câștiga bani, le distruge spiritul și începe în permanență războaie, și apoi să afirme „pe mine nu mă interesează politica”. Aceasta este gândirea micului proprietar, care se concentrează doar pe proprietatea sa, care își astupă urechile de fiecare dată când cineva încearcă să îl scoată din locușorul lui comod și îi amintește că nu totul se învârte în jurul lui. Un astfel de om îi zice comunistului, pe scurt: „Nu te mai uita la ce se petrece în jurul tău, nu îți da interesul în alți oameni, rămâi și tu ca mine, singur, izolat și indiferent”.

Oricât ar încerca mic-burghezul să rămână indiferent față de afacerile societății, el nu poate face asta la nesfârșit, el vede că până și lucrurile care îl ajutau să își ia mintea de la politică, tot sunt politice. Putem menționa aici muzicienii și alte celebrități, care nu se prezintă de obicei ca niște agenți politici, dar care nu ratează nicio șansă de a susține burghezia.

În America avem de partea democraților artiști precum Cardi B, Megan Thee Stallion, Beyonce și Eminem, iar de partea lui Trump, Elon Musk, idolul tinerilor care stau toată ziua și „investesc” în NFT-uri.

În cazului României, îi avem pe maneliștii care fac propagandă pentru candidații politici. Spre exemplu, Nicolae Guță și Florin Salam au făcut ambii piese promovându-l pe Băsescu în 2009 și 2011, iar Guță a „decis” să-i dedice o piesă lui Liviu Dragnea în 2019.

Săptămâna asta am auzit 2 piese deschis politice din partea maneliștilor, una în care Tzanca Uraganu îl laudă pe Simion și alta din partea lui Dani Mocanu, despre cât de bun și cinstit este Nicolae Ciucă. Vedem, așadar, că oamenii faimoși din societatea noastră nu influențează politica doar prin promovarea unor atitudine indiferente, individualiste și hedonistice față de societate, ci chiar prin implicare în treburile politice. E clar de ce fac ei asta, din cauză că sunt plătiți, și este într-adevăr jalnic la ce nivel ajung acești burghezi doar pentru a se îmbogăți. Ei își vând complet și puțina demnitate pe care o aveau. Cei mai recunoscuți artiști din țara noastră, dar și din restul țărilor capitaliste, nu sunt conduși de o pasiune adevărată pentru artă sau de dorința de a crea o societate mai bună, ci de bani.

3. Comuniștii au un spirit de nedoborât

Ce face comunistul când vede în fața sa toate nedreptățile societății? Își bagă capul în pământ doar ca să nu se simtă afectat de ceea ce se întâmplă în jurul său? Poate decide să se alăture la o organizație stângistă și să semneze petiții? Nici într-un caz nu va face porcăriile astea! Comuniștii sunt oameni conștienți, ei reprezintă cele mai conștiente elemente ale clasei muncitoare. În inima sa, comunistul îi are pe muncitori, deci nu poate fi indiferent de exploatarea lor. El nu e un visător, ci un om practic, care înțelege că nu trebuie să lupte pentru un ideal abstract, ci pentru un scop concret, determinat istoric. El înțelege că sistemul capitalist și-a trăit traiul, el înțelege că o nouă societate este posibilă, aceasta fiind societatea comunistă.

Comunistul știe că doar muncitorii pot făuri o astfel de societate. Datorită faptului că el este un om conștient, practic, comunistul nu își va pierde vremea cu activism gol, ci se va alătura unui cerc comunist, deoarece el înțelege că mișcarea comunistă din România este încă la început. El recunoaște necesitatea treptelor de dezvoltare ale mișcării și contribui cu tot spiritul lui că mișcarea să poată trece la următoarea etapă. Comunistul înțelege necesitatea studierii temeinice a teoriei marxiste, în primul rând concentrându-se pe înțelegerea lucrărilor marilor clasici ai marxismului (Marx, Engels, Lenin, Stalin), nu pe sute de lucrări aberante despre „teorie queer” sau pe lucrările Angelei Davies. Comunistul, pe lângă faptul că își dezvoltă un aparat de gândire marxist, care îi permite să înțeleagă evenimentele actuale și, mai apoi, să le explice muncitorilor, se dezvoltă spiritual. El nu e condus de interese personale, el nu vrea să pară cel mai „comunist”, purtând haine cu secera și ciocanul, ci vrea să ajute cu adevărat muncitorii. Un astfel de om nu poate fi corupt de bani, el și-a ales clasa pe care o reprezintă, adică clasa muncitoare, proletariatul, și o va reprezenta până la sfârșit. De aici rezultă tăria de caracter a comunistului, căci în societatea capitalistă cel mai greu lucru e să refuzi câștigul personal și placerile superficiale și să te alături cauzei majorității. Stângiștii nu o pot face, ei sunt fix opusul la tot ce am zis despre comuniști, ei sunt zilnic trași de nas de către oligarhia financiară. Față de stângiști, comuniștii au un spirit de nedoborât.

Acest spirit proletar va dezvolta o cultură și artă autentică, într-adevăr umană, care îi va uni pe muncitori împotriva burgheziei. Cultura comunistă îi va pune pe muncitori, alături de cauza lor, pe primul plan, arătând în permanență reușitele lor. Ea va cultiva cele mai înalte valori pentru oameni, precum demnitatea, colectivismul, interesul față de ceilalți, hărnicia, ambiția și curajul. O societate care a înfăptuit revoluția proletară nu permite membrilor ei să fie indiferenți față de politică. Indiferența față de viața societății aduce doar daune societății. Cultura și arta proletară va îndruma la acțiune, le va arăta oamenilor că ideile trebuie să fie urmate de fapte. Toate tendințele șovăitoare promovate de cultura burgheză vor dispărea și oamenii vor fi încurajați să acționeze hotărât în munca lor. Cultura proletară va crește în continuu spiritul revoluționar al maselor muncitorești, îi va transforma pe muncitori în luptători fideli, cărora nici nu le va trece prin gând să trădeze cauza comunistă.

4. Concluzie

Tot ce face burghezia este direcționat împotriva muncitorilor. Aici putem vorbi chiar și de cultură, una din uneltele folosite de burghezie pentru a înstrăina mai tare și pentru a demotiva proletariatul. Ca să își legitimeze poziția sa în societate, capitaliștii recurg la tot felul de metode jalnice. O astfel de metodă este platirea artiștilor pentru a face cântece despre un anumit partid politic, deoarece majoritatea artiștilor nu au interesul sau demnitatea necesară pentru a respinge astfel de oferte. Vedem că orice și oricine poate fi vândut în societatea capitalistă, deoarece banul este cea mai puternică forță socială la momentul de față. Pentru a pune capăt ordinii capitaliste și a construi noua societate comunistă, proletariatul trebuie să se organizeze într-o forță revoluționară. Reușitele proletariatului revoluționar vor aduce o nouă cultură societății — cultura muncitorilor. Această cultură nu îl va mai face pe muncitor să se simtă pierdut și neputincios, ci îl va pregăti spiritual pentru sarcinile sale revoluționare.