27.02.2025 | timp de lectură: ≈ 8 min. | vizualizări:

Veniți acasă, muncitori!

Categorie: Cultură

Cuprins

Imigrația în masă este un fenomen relativ recent în societatea românească și, odată cu acesta, a sporit retorica șovinistă și antimuncitorească a micii și a marii burghezii. Este de maximă importanță să explicăm cauzele migrației, atât de des uitate de elementele antiproletare. Burghezia naționalistă ne spune că migranții sunt cauza tuturor problemelor din țara noastră, iar în răspuns stângiștii cosmopoliți spun că migrația este un fenomen pozitiv. Noi înțelegem că ambele argumente sunt doar niște scuze ieftine pentru a difuza vina pe care o poartă atât burghezia națională, cât și cea transnațională, pentru exploatarea muncitorilor. Muncitorii, sub capitalism, sunt forțați să își părăsească patria pentru a-și câștiga existența, iar acest proces nu este deloc plăcut. Muncitorii români înțeleg cel mai bine asta, iar noi vrem să arătăm că întocmai relațiile burgheze duc la această tragedie și că singura soluție la problema migrației este întocmai preluarea puterii politice de către proletariat. Lectură plăcută!

1. Ne distrug migranții țara?

Influxul major de imigranți din ultimii ani (în special din Ucraina, în urma războiului, și din țările din Asia de Sud–Est) a adus cele mai dezgustătoare atacuri și ponegriri din partea burgheziei împotriva acestor imigranți. Tot șovinismul și rasismul pe care îl întâlnim, în special împotriva persoanelor din afara Europei, este o încercare jalnică a capitaliștilor români și a reprezentanților lor de a îndrepta nemulțumirea muncitorilor împotriva proletarilor din alte țări. În realitate, nu imigranții, de obicei forțați de condițiile economice și politice precare din țara lor, sunt cauza sărăciei muncitorilor autohtoni, ci însăși tendința firească a capitalismului de a se îndrepta spre criză.

Mai mult de atât, nu trebuie să uităm cauza care determină inegalitatea șocantă de dezvoltare economică dintre statele moderne — imperialismul. Țările precum India au stat sute de ani sub jugul colonial, iar odată cu dezvoltarea imperialismului, sub cel neocolonial. Prin intermediul exportului de capital, marii imperialiști, atât vestici, cât și estici, reușesc să însărăcească complet țările din Asia și Africa, pe baza exploatării forței de muncă ieftine. Pe lângă asta, ei exploatează aceeași forță de muncă ieftină odată ce muncitorii din țările respective migrează spre statele dezvoltate, căutând noi oportunități de a-și îmbunătăți situația. Singurul motiv pentru care muncitorii străini vin în masă să se angajeze în România este anume nevoia unei forțe de muncă mai profitabile, mai ales date fiind îmbătrânirea populației din România, natalitatea scăzută și emigrația, care încă rămâne un fenomen real. Doar în ultimii 10 ani vârsta mediană din România a crescut cu 3 ani, în ultimii 35 de ani rata natalității a scăzut cu 40%, iar la momentul scrierii acestei notițe sute de mii de români pe an încă pleacă temporar în străinătate. Iar în 2023, 50 de mii dintre acești migranți au decis să se mute definitiv [1, 2, 3].

2. Ipocrizia șoviniștilor burghezi

Cu atât mai absurde devin acuzațiile șoviniste burgheze împotriva imigranților când luăm în considerare că România se situează pe locul 17 din lume la numărul absolut de persoane care pleacă în străinătate [4]. Muncitorii din țara noastră înțeleg cel mai bine ce înseamnă să pleci peste hotare căutând o viață mai bună, în special cei care au trecut prin dezastrul privatizării anilor ‘90. Câți copii nu au crescut fără cel puțin un părinte plecat în străinătate? Câți tineri nu au fost nevoiți să plece în străinătate din cauza condițiilor economice precare? Vedem, deci, că migrația este un fenomen specific capitalismului, și în special al capitalismului monopolist, care îl smulge pe muncitor de persoanele apropiate, de patria sa, și îl forțează să plece în străinătate, unde urmează să fie exploatat și de multe ori înjosit. Acest lucru se aplică atât muncitorilor români, cât și celor din alte țări unde condițiile economice îi împing să își părăsească patria. Toți proletarii, indiferent de țară, au un interes comun — eliberarea de sub jugul capitalist — și un inamic comun — burghezia.

3. Stângiștii văd exploatarea migranților prin ochelari trandafirii

Cum reacționează stângiștii și alți ideologi mic-burghezi la fenomenul migrației și la atitudinile naționaliste și șoviniste ale burghezilor? Ei laudă această tragedie și acoperă această relație de exploatare cu petale colorate! Vai, ce bine e că atâția oameni sunt smulși de patria lor și forțați să se chinuie în străinătate! Deseori, ei apără migrația ca atare doar din cauză că burghezii naționaliști din vreo țară spun ceva împotriva acesteia. Stângiștii vor spune orice, doar să fie „contra” acestor burghezi, uitând că astfel ei trec de partea altor burghezi. Dragi cititori, aici avem poziția cosmopoliților — sau, mai bine spus, a șoviniștilor pro-vestici — asupra problemei migrației. Acești oameni, îmbătați de vorbele dulci ale imperialiștilor vestici, sunt cât se poate de bucuroși că oamenii își pierd cultura lor națională, că sunt împinși să accepte cele mai degradante forme de „cultură” cosmopolită. Dacă stângiștii și-ar exprima sincer poziția, de la ei am auzi: „Dragi muncitori, voi nu vă meritați nici măcar țara, cultura sau apropiații voștri. Închinați-vă capitalului în forma sa cea mai pură!”

În formă, această atitudine pare a fi una antiburgheză, deoarece stângiștii neagă șovinismul burgheziei naționale, dar în esență, critica lor e o manifestare a anticapitalismului lor mic-burghez, subordonat intereselor imperialiștilor vestici. Ei nu au încredere în muncitori, nici măcar nu au empatie față de suferințele muncitorilor migranți, ci vor să înainteze o justificare moralistă pentru exploatarea capitalistă. Oare acești stângiști nu sunt conștienți de vasta diasporă românească care ar vrea să se întoarcă acasă dacă ar avea șansa? Probabil că nu, din moment ce stângiștii, lipsiți de orice integritate morală și de orice spirit colectivist, vor ca muncitorii să devină simple globule amorfe care pot fi prelucrate oricum doresc capitaliștii.

4. Soluția problemei migrației: patriotismul proletar și dictatura proletară

Poziția comuniștilor în chestiunea migrației este diametral opusă atât poziției burgheziei naționaliste, cât și poziției stângiștilor, și reiese din interesele politice ale proletariatului. Noi credem că muncitorii trebuie să își iubească patria și să o ajute să se dezvolte, căci patria reprezintă o comunitate de oameni, majoritatea dintre ei fiind proletari. În schimb, burghezii, care sunt în minoritate, reprezintă niște distrugători de patrie și tot ei sunt cei care își exploatează atât propriii cetățeni, cât și pe cetățenii altor state.

Desigur, sub dictatura capitalului, muncitorii nu sunt încă în stare să își dezvolte patria conform intereselor colective, dar odată cu creșterea puterii lor politice, și în special după ce aceștia preiau puterea, dezvoltarea patriei devine o sarcină de urgență. Odată ce muncitorii își vor instaura propria conducere, ei se vor asigura că toți concetățenii lor din străinătate se vor întoarce înapoi la familiile lor, la apropiații lor și la locul lor de baștină, dorind să-l transforme într-o adevărată patrie muncitorească.

Cu cât mai multe țări dezvoltă dictatura proletară, cu atât muncitorii vor avea posibilitatea mai mare de a călători și munci în alte state, dar fără a fi expuși exploatării și dezumanizării burgheze, ci pentru a duce și mai departe lupta pentru eliberarea omenirii. Odată ce proletarii conducători din toate țările intră tot mai tare în relații frățești, în urma dezvoltării relațiilor comuniste, granițele dintre țări vor dispărea treptat și, într-un final, fiecare persoană va putea alege conștient unde să locuiască și să își desfășoare activitatea, fără a mai fi înrobită de factorii economici.

Pentru a ne asigura că acest viitor nu rămâne doar un vis, noi, comuniștii, trebuie să ne dezvoltăm cauza acum și să o facem cât mai repede posibil. La momentul de față, fiind încă la etapa de cerc, neavând legături cu clasa muncitoare, noi trebuie să ne dezvoltăm pe noi înșine și să dezvoltăm o organizație unitară, disciplinată și determinată să ajute proletariatul. Pentru cei care chiar doresc să contribuie la formarea unei noi societăți, în care oamenii să fie cu adevărat liberi și conștienți, dezvoltarea teoretică, prin însușirea cunoștințelor căpătate de omenire, dezvoltarea abilităților de organizare și cultivarea unei personalități colectiviste sunt de maximă necesitate. O astfel de dezvoltare multilaterală în ziua de astăzi poate avea loc doar într-un cerc marxist. Doar acolo abilitățile membrilor sunt în permanență dezvoltate pe linii proletare.

Bibliografie

EuroStat. EU median age increased by 2.3 years since 2013.
CONAF. Studiu privind ocuparea forței de muncă din Romania în contextul UE.
Contributors. Emigrarea definitivă de dată recentă: de unde și de ce?
IOM Romania. Romania among the top 20 countries in the world with the highest emigration (In Romanian).