15.09.2026 | timp de lectură: ≈ 9 min. | vizualizări:

Micron Technology — lupta de clasă și microcipurile

Categorie: Politică

Cuprins

1. Automatizarea și munca intelectuală în secolul XXI

Știm că, istoric, fiecare nouă invenție tehnologică a dus la creșterea productivității muncii și la lărgirea diviziunii muncii. Atât calitatea bunurilor și trebuințelor a sporit, cât și modul în care sunt ele produse a devenit mai eficient.

Tot acest proces a fost făcut în strânsă legătură cu dezvoltarea științei. Dezvoltarea forțelor de producție reprezintă aplicarea științei în producție.

Până la apariția tehnologiilor informaționale, în anii ‘70, îmbunătățirile tehnologice doar aveau rolul de a ușura munca omului și, chiar dacă inițial se pierdeau multe locuri de muncă, apăreau și mai multe înapoi.

Odată cu dezvoltarea tehnologiilor informaționale, munca fizică a început să fie înlocuită efectiv de munca intelectuală. Omul trebuia doar să scrie un program, iar mașina executa. Știința a început să fie aplicată direct în producție.

Două tendințe paralele au pus bazele creșterii șomajului real pe termen lung:

Tehnologiile informaționale au înlocuit agresiv munca oamenilor. Inițial, au fost simplificate sarcinile de contabilitate și stocare a datelor pentru marile corporații. Mai apoi, mașinile cu comandă numerică și roboții au înlocuit o mare parte din munca de fabrică.
Generalizarea capitalismului pe întregul glob nu mai permite descoperirea unor piețe noi, care să poată absorbi atât de repede noile investiții sau desfacerea mărfurilor.

Desigur, în practică, vedem că o astfel de criză a șomajului nu s-a materializat, în principal din cauză că au fost create o droaie de slujbe inutile, care doar să asigure puterea de cumpărare a populației, dar fără a produce o valoare maximă. Vom vorbi în detaliu despre asta mai târziu.

Să trecem acum la cazul fabricilor Micron Technology din Taiwan.

2. Cazul Micron. Puterea pe care o au muncitorii

Veniturile în industria microprocesoarelor a depășit pragul de un trilion de dolari pe an, iar profitul curat, practic, s-a dublat în ultimii 5 ani.

O industrie spornică, fără îndoială, și nici nu suntem surprinși. Momentan nu știm dacă toate aceste microprocesoare, multe dintre ele fiind folosite exclusiv pentru IA, vor fi întrebuințate într-un mod rațional sau dacă vor contribui la o mare criză economică, dar nu asta ne interesează astăzi.

Vrem să vorbim despre muncitorii care lucrează la aceste firme și produc această uriașă valoare.

În mai, 48 de mii de muncitori de la Samsung au amenințat compania cu grevă, anume la uzinele de microprocesoare. Greva nu a avut loc, căci Samsung le-a oferit niște bonusuri temporare muncitorilor.

Săptămâna trecută, niște muncitori de la compania americană Micron Technology au amenințat, de asemenea, cu grevă, iar compania le propune zeci de salarii lunare pentru a opri această grevă! Pentru unii, promite chiar 5 ani de salarii doar în bonusuri. Wow, ce sumă frumușică, nu-i așa?

Hai să vedem, aproximativ, care e rata de exploatare în această întreprindere.

Veniturile companiei au atins 37 mld $ anul trecut. Investițiile în capital constant? Aproximativ 15 mld $. Restul de 22 mld $ este valoare curată produsă de muncitori. Dacă distribuim acest venit la 53.000 de angajați, revine aproximativ 400.000$ de cap! Muncitorii din Taiwan, probabil nici 100.000$ nu văd.

Astea sunt datele disponibile pe care le avem despre companie, dar e clar că pentru majoritatea muncitorilor situația stă astfel — 1 sau 2 ore muncitorul lucrează pentru el însuși, 6 sau 7 ore pentru capitalist. O rată de exploatare de până la 700%. Dându-le într-un an salariile pentru 5 ani la toți muncitorii, compania nici nu va intra neapărat pe minus.

Situația stă cam la fel în orice întreprindere care angajează muncă ultraspecializată, care produce foarte multă valoare. La Nvidia, de pildă, probabil se învârt cote de profit și mai mari. Explicația e simplă — valoarea produsă de un muncitor specializat crește relativ mai repede decât trebuințele sale. El mănâncă cam la fel ca un muncitor nespecializat, nu are nevoie de o casă sau apartament cu mult mai mare, iar educația fie i-a fost plătită de stat, fie se va chinui el să-și plătească datoriile.

Cum de nu investesc toți capitaliștii în această industrie? Căci, pentru asemenea rezultate, cheltuielile inițiale pe tehnologie performantă sunt foarte mari, miliarde și miliarde de dolari. Fără aceste utilaje, un muncitor nu poate produce așa multă valoare. Mai departe, aceste investiții cresc compoziția organică a capitalului.

Temporar, acest lucru nu-i o problemă, căci rata exploatării este foarte mare. Dar, odată ce toți capitaliștii vor folosi aceste tehnologii, valoarea mărfurilor va scădea. Timpul de muncă socialmente necesar pentru a produce microcipuri va scădea, iar pentru unii capitaliști poate va fi prea târziu și nici măcar investițiile inițiale nu și le vor recupera. Într-un final, capitaliștii se vor găsi într-o poziție și mai rea decât la început.

Asta este contradicția capitalistă, grotescă și oribilă, dar când vine vorba de munca inginerilor și a specialiștilor ce produc microcipuri, vedem o treabă remarcabilă.

Productivitatea muncii lor este ridicată, căci munca intelectuală poate fi reprodusă la infinit, odată ce avem infrastructura necesară. În plus, munca intelectuală pune la lucru forțele naturii. Ea este cea care ne permite să extragem energie din vânt și soare, să folosim proprietățile siliciului și cuarțului, precum și legile electromagnetice pentru a procesa cele mai complexe date.

3. Burghezia nu e mulțumită doar cu profit, ci vrea și mizeria muncitorilor

O concepție greșită pe care o auzim de la unii reformiști este cea conform căreia capitaliștii caută doar cea mai profitabilă soluție, sau doar să se îmbogățească mai tare. Această descriere este prea simplistă și vagă. Rezultatul? Mulți reformiști creează studii întregi în care arată că dacă muncitorii ar munci 6 ore în loc de 8, compania ar face mai mulți bani pe baza faptului că muncitorii ar fi mai odihniți.

Ei arată că, dacă companiile ar asigura condiții mai avantajoase muncitorilor și nu i-ar da afară atât de des, atunci ele ar câștiga pe baza faptului că nu trebuie să instruiască pe alții noi. Stanford recent a făcut o mare descoperire: economia României ar câștiga 3.260 mld $ dacă toți copiii din România, inclusiv cei care nu sunt în școală, ar obține nivelul minim de competențe PISA!

Toate bune, domnilor, dar burghezii nu doar că iubesc banii, ci totodată îi urăsc pe cei care nu-i au!

Iar aici nu e doar un simplu moralism, ci există și o logică foarte rece — atunci când burghezii știu că rata profitului e prea scăzută pentru investiții masive, ei nu au nevoie nici de specialiști, nici de educație și, la drept vorbind, nici de prea mulți oameni. Ei preferă alte mijloace de a crește rata profitului, printre care se numără:

Dezumanizarea oamenilor și menținerea lor într-o stare de lipsă de abilități sau cultură. Acești oameni ar fi mulțumiți să muncească pentru un salariu oricât de mic. În schimb, dacă burghezia ar investi în educație, ar apărea prea mulți oameni care ar cere salarii mari.
Înstrăinarea oamenilor și atomizarea lor socială și economică. Dacă distrugi sindicatele și promovezi cultură individualistă, muncitorii vor fi descurajați de la acțiuni colective de clasă. Din acest motiv, sindicatele sunt sistemic conduse de aristocrația muncii, care e mereu gata să facă concesiuni și să oprească lupta de clasă.
Aducerea imigranților, pentru a scădea salariile.

Vedem cum lupta economică a burgheziei este împletită organic cu hegemonia sa culturală, care formează în fiecare ceas și în fiecare minut noi victime ale exploatării. Rolul culturii în lupta de clasă nu trebuie subestimat!

Revenind la subiectul șomajului, vedem că în societatea burgheză modernă acesta atinge cote uriașe, dar nedeclarate! Ce înseamnă asta? Înseamnă că mulți oameni lucrează slujbe de mare rahat, vorba lui David Graeber. Înseamnă că mulți oameni stau la muncă 8 ore, dintre care doar 2 sunt productive.

Munca intelectuală, precum cea efectuată de muncitorii de la Micron, dacă ar fi generalizată la nivel de economie, ar permite scurtarea semnificativă a zilei de muncă. Muncitorii ar avea posibilitatea să se implice mai activ în politică și să se culturalizeze, să socializeze mai des.

Dar capitalismul nu dorește asta. El automatizează producția cât mai puțin posibil, doar îndeajuns pentru a obține profituri, și gata. Industria și știința îl împinge din spate, dar el stă gripat ferm cu ambele picioare în pământ. Aducem aici o poveste reprezentativă capitalismului, ironic spusă de Milton Friedman:

În timpul unei vizite în China, i-a fost arătat un baraj uriaș și a văzut mii de muncitori săpând cu lopețile. Friedman a întrebat de ce nu folosesc excavatoare mecanice, care ar face treaba mai bine și mai rapid. I s-a răspuns că era nevoie să se ofere locuri de muncă unui număr mare de oameni. Friedman a zâmbit ironic și a replicat: „În acest caz, de ce nu folosiți linguri în loc de lopeți? În felul acesta, veți avea nevoie de mult mai mulți muncitori”.

4. Forțele actuale de producție sunt deja comuniste!

Și asta doare cel mai tare, dragi cititori: potențialul uman pierdut. Burghezia nu pune oamenii la muncă inutilă sau subproductivă ca să inspire un spirit protestant și o personalitate dezvoltată, ci din cauză că interesele lor sunt potrivnice dezvoltării tehnologice!

În dictatura proletariatului, astfel de bariere nu vor exista, iar dezvoltarea industriei va corespunde cu dezvoltarea științifică și tehnologică. Noile tehnologii nu vor sta în sertarul unei corporații transnaționale, care dorește să apere cu orice preț secretul comercial.

Tineretul va fi încurajat să studieze și să aplice știința, în loc să preia slujbe plicticoase și inutile, precum livratul, asistența comercială ș.a.m.d.

Dezvoltarea pe termen lung nu va fi neglijată, iar tinerii nu vor simți presiunea de a intra forțat pe piața muncii pentru a supraviețui.

La drept vorbind, munca și educația vor fi împletite încă din tinerețe, munca fiind reglementată în dependență de vârsta copilului/ adolescentului. Chiar și la maturitate, el va avea suficient timp să se educe continuu.

Deci, modelul renascentist ideal, al omului dezvoltat multilateral, va deveni o posibilitate pentru toată populația. Cu cât munca fizică va fi înlocuită de cea intelectuală, cu atât antagonismul dintre cele două va dispărea. Posibilitățile umane vor atinge cote uriașe!

Însă, din cauza slăbiciunii mișcării comuniste, lupta de clasă a proletariatului este slăbită considerabil. Astfel, grevele muncitorilor se reduc la cererea simplelor beneficii materiale suplimentare.

Dar acest lucru nu este suficient! Fără un partid comunist puternic, muncitorii nu își pot atinge scopurile politice.

Vrei să participi și tu la construirea acestui partid? Vino alături de noi!

Bibliografie

Ș. Mammaev. Despre tehnologiile informaționale moderne.
Știința Marxistă. Sărăcirea proletariatului sub capitalismul modern.
M. Roberts. The future of work 3 — automation.
M. Roberts. The frontiers of value.
A. Razlațki. The Second Communist Manifesto, chap. 1: Bourgeoisie and Proletariat.