Trump — fața imperialismului american
Cuprins
- 1. Politica de război „anti-război” a lui Trump
- 2. Iran, ce interese are Trump acolo?
- 3. Ar trebui să susținem regimul reacționar din Iran?
1. Politica de război „anti-război” a lui Trump
În timpul campaniei sale, Trump a insistat pe ideea că va pune capăt războaielor și că democrații sunt adevărații iubitori de război. Îl mai crede cineva pe Trump sau l-a crezut cineva vreodată? Dacă excludem susținătorii săi dogmatici, e clar că nu.
Care e diferența dintre politica externă „statu-quo” a democraților și politica lui Trump? În general, e clar că Trump și miliardarii care îl susțin urmăresc câștigul rapid. Punând mâna pe uriașul aparat politico-militar al SUA, administrația Trump nu se sfiește din a-l folosi.
Administrația Trump e gata să-și trădeze toți aliații și să înlocuiască războaiele nesfârșite cu operațiuni militare speciale rapide. Asta a făcut în ianuarie în Venezuela și există o șansă să facă asta în Iran.
Capitalismul american este într-o criză profundă, o dovadă clară fiind datoria federală uriașă și comportamentul parazitar al marilor corporații, în special cele de IT. În ultimii 50 de ani, situația clasei muncitoare americane s-a înăsprit. În ultimii 15 ani s-a deteriorat la un ritm și mai mare. Capitalul național american, care stă în spatele lui Trump, devine și mai disperat.
2. Iran, ce interese are Trump acolo?
Fasciștii zic că Israel („cabalul evreiesc”) conduce politica americană și de asta SUA a fost „atrasă” în războaie nesfârșite în Orientul Mijlociu. Analiza marxistă arată că Israel este, în realitate, pionul Americii în această regiune. Israel este un aliat foarte comod și servil al SUA.
Este oare Trump, cel care spunea deschis că a atacat Venezuela pentru a pune mâna pe petrolul lor, interesat de libertatea și drepturile cetățenilor din Iran? Din nou, nu. Știm cu toții cum au decurs misiunile de „eliberare” conduse de SUA în Irak și Siria.
Chiar dacă SUA pornește o campanie militară mai acerbă și temeinică împotriva Iranului, șansele instaurării unui regim complet pro-occidental sunt minuscule, așa cum s-a dovedit în Siria. Momentan, situația din Orientul Mijlociu a degenerat destul de tare, iar viitorul e încă incert.
De protestele anti-regim ce mai zicem? Trebuie oare să le susținem? Stânga este împărțită.
Troțkiștii de la GAS consideră, într-un mod eronat, că protestele vor duce la răsturnarea regimului opresiv din Iran și la instaurarea unui regim socialist (de care?).
„Tendința Marxiștilor Revoluționari din Iran, deși susține deplin și necondiționat luptele juste ale poporului, subliniază nevoia de a învăța din experiența revoltelor și protestelor din ultimele câteva decenii. Experiența istorică ne arată că fără o organizare conștientă, continuă și adânc înrădăcinată chiar și cele mai larg răspândite proteste se vor ofili în fața represiunii sistematice.”
Dar protestele nu pot fi susținute în abstract și nu orice conflict intern dintr-o țară reprezintă o situație revoluționară, așa cum o idealizează GAS. Pentru o minte neantrenată, s-ar părea că GAS are doar intenții bune, chiar dacă un pic naive și idealiste, nu…? Nu. Istoria interferențelor occidentale în Orientul Mijlociu și finanțarea mișcărilor pro-occidentale se repetă și acum. Dacă în 2022 feministele considerau că SUA ar trebui să intervină în Iran ca să „salveze” femeile, atunci în 2026 stângiștii înaintează linia lui Trump de susținere a protestelor.
În contextul în care mișcarea muncitorească și comunistă din Iran este la pământ, așa cum recunoaște și GAS, susținerea protestelor coincide cu susținerea încercării imperialismului american și a Israelului de a pune mâna pe resursele Iranului și însărăcirea muncitorilor iranieni. Nimic nou! Troțkiștii sunt de mai bine de 100 de ani câinii imperialismului mondial.
3. Ar trebui să susținem regimul reacționar din Iran?
Pe scurt, nu. Faptul că SUA încearcă să distrugă cel mai mare adversar și inamic din Orientul Mijlociu nu spală regimul din Iran de păcatele sale. Regimul islamic, reprezentat până nu de mult de Ali Khamenei, este unul de exploatare și oprimare a poporului iranian, iar politicile sale sunt cele ce au creat criza economică și socială actuală din Iran. Subordonarea Iranului intereselor imperialismului chinezesc și rusesc are consecințe negative asupra situației maselor muncitoare.
Poziția noastră e clară, muncitorii și comuniștii din Iran trebuie să se organizeze într-o forță politică adevărată. Doar o organizație proletară poate face față imperialismului mondial și să ducă o luptă reală împotriva regimului capitalist actual. Nu vorbe și aspirații goale, precum cele înaintate de troțkiștii noștri, ci munca politică concretă poate aduce muncitorii din Iran mai aproape de eliberare.