Guvernul Bolojan a căzut — ce urmează?
Cuprins
- 1. Conflictul SUA–UE — moartea „Occidentului” sau redefinirea termenilor?
- 2. Vom avea un guvern pro-rus?
Pe 5 mai, PSD–AUR, alături de alte mici partide suveraniste și câțiva reprezentanți independenți, au obținut un vot majoritar pentru o moțiune de cenzură împotriva guvernului Bolojan. Acest pas a dus, efectiv, la dizolvarea guvernului Bolojan și a creat o criză politică care trebuie rezolvată în următoarele 45 de zile.
În această notiță nu vom vorbi despre toate datele specifice, posibilii candidați pentru posturile guvernamentale sau oricare alte clișee răspândite la nesfârșit de presa burgheză și mic-burgheză. În schimb, vă vom prezenta succint o analiză de clasă, materialistă, a situației actuale din România, pentru a dezvălui esența, nu doar forma, acestei crize politice.
1. Conflictul SUA–UE — moartea „Occidentului” sau redefinirea termenilor?
Cei mai „luminați” stângiști și liberali au ajuns să vorbească despre conflictele imperialiste dintre SUA și UE, căci conform concepției lor, Trump este primul imperialist care a ajuns la conducerea unui stat democratic, occidental. Tot Trump a fost cel care le-a „reamintit” burghezilor europeni — care, așa cum știm toți, sunt niște adevărați îngeri — despre cât de rău a fost războiul din Irak și despre cât de juste sunt valorile europene (nu cele americane, individualiste)!
Pro-europenii, care vorbeau până în 2024 doar despre drepturi și valori abstracte, au învățat în sfârșit ce este imperialismul, nu? Acum îi auzim vorbind doar despre „multipolaritate”, „relații strategice” și jungla în care s-a transformat ordinea mondială occidentală. Vechii noștri ideologi au devenit peste noapte experți în geopolitică, diplomație și artă militară.
Dar țineți minte un lucru: oricât de juste ar putea părea pozițiile unor ideologi burghezi, atât din tabăra „trumpistă”, cât și din cea „anti-trumpistă”, ele reies strict din interesele lor restrânse, nu din cercetarea obiectivă a lumii.
Vom încerca să prezentăm actuala criză politică din România în contextul luptei dintre forțele „trumpiste” și cele „anti-trumpiste”, care are loc în toate țările occidentale și care, contrar ideologilor pro-europeni, nu reprezintă împărțirea imperialismului occidental în două părți antagoniste, ci doar restructurarea relațiilor imperialiste dintre SUA și UE.
Cine sunt „trumpiștii” noștri? Clar, AUR, dar și PSD, și, într-o măsură mai mică, PNL. L-am auzit deja pe Georgescu vorbind despre un guvern AUR–PSD–PNL, care, desigur, nu este cert, dar nu este nici atât de absurd. Anul trecut, pe vremea asta, noi am scris:
„Odată ce situația economică se înrăutățește destul de tare, partidele precum AUR vor căpăta și mai multă susținere materială din partea oligarhiei financiare. De asemenea, tot mai mulți reprezentanți de la PSD–PNL vor trece la AUR, un lucru care se întâmplă deja.”
Ideologii burghezi, analizând doar imaginile și formele politice, ratează complet esența relațiilor de clasă din România și, deci, sunt luați complet prin surprindere de astfel de evenimente.
Astfel de dezvoltări au fost văzute și în alte țări unde „trumpismul” a ajuns la putere. În SUA, marile corporații transnaționale au fost nevoite să se închine lui Trump, chiar dacă înainte de 2025 îl criticau cu cea mai mare înverșunare. Marco Rubio și JD Vance, mari critici ai lui Trump, au mers pe aceeași cale.
În Europa, guvernul Meloni, care era acuzat inițial de extremism, rusofilie și euroscepticism, a devenit un alt pinion în mașinăria politico-economică UE.
Care este esența „trumpismului”? Dominația intereselor marelui capital autohton. Toate acțiunile guvernelor care sunt susținute de această pătură a burgheziei decurg din interesele sale.
Sunt aceste guverne de stânga sau de dreapta? Acum vedem mai clar ca niciodată că această concepție (compasul politic) e complet inutilă în analiza politică. Guvernul de „extremă dreapta” al lui Trump a întărit poziția statului în economie, o politică „aparent” (pentru ideologii mic-burghezi) de stânga.
În România, actuala criză este una dintre capitalul autohton (care este, totuși, dependent de relațiile transatlantice) și capitalul cosmopolit (care are doar de câștigat din relațiile transatlantice cât mai bune). AUR este cel mai clar reprezentant al capitalului autohton, pe când USR, al celui cosmopolit. PSD–PNL se află între — PSD e mai strâns legat de capitalul autohton, iar PNL, de cel cosmopolit. Acest lucru se vede clar când ne uităm la repartizarea reprezentanților lor politici — PSD domină satele, PNL, orașele.
Dar acum marea burghezie autohtonă își pune și mai mult încrederea în AUR, nu în PSD sau PNL. Vedem aici un eșec al instituțiilor (burgheze) democratice? Putem spune adio democrației noastre burgheze? Nu chiar.
AUR nu este „anti-sistem”, dacă vine vorba de sistemul capitalist, dar el reprezintă o formă politică care este pregătită să-i ofere marelui capital o mână mai „liberă” în chestiunile statului. Din cauza creșterii tensiunilor imperialiste din toată lumea (în principal din cauza creșterii influenței imperialismului chinez), marele capital din fiecare țară vrea să-și apere propria sa putere.
În SUA, prin intermediul guvernului Trump, marele capital a abolit restricțiile asupra centralizării și concentrării monopolurilor (astfel, marile corporații au văzut creșteri de sute de miliarde de dolari în venituri și de trilioane de dolari în acțiuni), a redus restricțiile ce țin de considerente ecologice și siguranța la locul de muncă (astfel, crescând efectiv rata exploatării), și a lărgit aparatul de represiune (poliția, armata), pentru a putea lupta mai ușor cu toți inamicii interni (democrații) și cu cei externi (Venezuela, Iran). Toate aceste schimbări au avut loc în doar un an.
Acum am ajuns la rădăcina problemei și putem da răspuns la întrebarea: de ce se opune AUR–PSD la austeritate și la privatizări?
În cazul privatizărilor. Deoarece AUR vrea, cu ajutorul PSD–PNL, să pună mâna pe capitalul de stat și pe instituțiile statului care permit reglementarea și influențarea capitalului privat. Până acum, PSD–PNL, prin rețeaua lor de primari și alți reprezentanți locali, au reușit să gestioneze o bună parte din capitalul de stat. Acum, așa cum am spus și anul trecut, AUR vrea să pună și el mâna pe această rețea.
Aceste partide sunt dispuse, la fel ca vechiul guvern al lui Orban sau guvernul lui Fico, să sacrifice niște fonduri europene pentru un control mai deplin asupra capitalului român și speranța că guvernul lui Trump îi va ajuta. Politicile protecționiste pe care le duc astfel de guverne favorizează, pe de o parte, acumularea capitalului autohton, dar pe de altă parte, scad șansele țării respective de a primi fonduri europene. Legislația UE e făcută în așa fel încât să favorizeze circulația și acumularea capitalului european, în defavoarea celui autohton.
Sau, cine știe, poate un astfel de guvern va merge pe calea guvernului Meloni, adică un guvern eurosceptic mai mult în vorbe, decât în fapte?
AUR–PSD reprezintă și burghezia agricolă. De aceea, aceste partide s-au opus tratatului Mercosur.
Pe ce mizează USR?
USR reprezintă burghezia orășenească, cosmopolită, care supraviețuiește pe baza fondurilor europene și pe activitatea corporațiilor transnaționale. Ea nu caută să se îmbogățească predominant pe baza activității statului. Din contră, ea consideră un stat puternic ca fiind unul costisitor, iar deficitul de stat, mărit în timp de politicile PSD, afectează negativ migrarea capitalului străin în România (predominant fonduri europene).
Privatizarea și îmbunătățirea relațiilor cu UE reprezintă uneltele care permit îmbogățirea acestor pături burgheze, dar, din cauza slăbiciunii imperialismului european în comparație cu cel american, vedem că această pătură a burgheziei a devenit relativ mai slabă decât pătura autohtonă.
În cazul austerității. În principal, este un mijloc retoric, populist de a obține susținere din partea păturilor afectate negativ de reformele USR–PNL. AUR și PSD au susținere mare în județele și regiunile mai sărace ale României. În realitate, un guvern AUR–PSD ar putea, cel mai degrabă, să scadă și mai tare calitatea vieții populației de rând, la fel cum a făcut guvernul Trump în SUA.
De ce susține USR–PNL austeritatea? Căci baza lor socială este reprezentată de păturile sociale mai înstărite de la orașe, care nu simt la fel de tare consecințele acestor măsuri și, datorită poziției lor mai confortabile, sunt mai dispuse să accepte argumentele „responsabilității fiscale”.
Va fi un guvern AUR–PSD anti-occidental și pro-rus? Nici într-un caz. În ciuda zguduiturilor aduse de administrația Trump în relațiile transatlantice, vedem că Europa — la fel ca, surprinzător pentru unii, Rusia — nu se poate rupe complet de sfera imperialismului occidental.
Într-un final, atât burghezia autohtonă înțelege că fondurile europene constituie o sursă importantă de îmbogățire pentru ea, cât și burghezia cosmopolită înțelege că fără susținerea imperialiștilor americani ea nu are nicio șansă.
2. Vom avea un guvern pro-rus?
În ciuda aberațiilor ideologilor pro-europeni, după 1991 (sau chiar mai devreme), Rusia s-a aflat, într-o măsură mai mare sau mai mică, în sfera imperialismului occidental. După intensificarea războiului din Ucraina în 2022, Rusia a trecut tot mai tare (și, într-adevăr, predominant) în sfera de influență a imperialismului chinez, dar, odată cu victoria lui Trump în 2024, relațiile ruso-americane s-au îmbunătățit.
Dar nici Trump nu e atât de pro-rus pe cât este prezentat de ideologii pro-europeni, având în vedere că încă susține guvernul fascist de la Kiev (trimițând în continuare armament, chiar dacă de data asta strict pe cheltuiala UE), și nici Europa nu este atât de anti-Rusia pe cât ar vrea să pretindă, având în vedere eșecul de a opri livrările de resurse naturale din Rusia. Adevărul e că imperialismul, ca sistem mondial, impune relații complexe de dependență între marile puteri.
Aceste relații se oglindesc și pe plan politic în România: partidele suveraniste consideră că relațiile pragmatice cu Rusia ar reduce cheltuielile susținerii Ucrainei și ar oferi anumite avantaje burgheziei autohtone din România, pe când partidele mai cosmopolite consideră că susținerea Ucrainei este singurul mod de a întări coeziunea blocului imperialist european (UE).
Într-un final, ambele pături burgheze înțeleg că România este dependentă de imperialismul occidental, iar imperialiștii ruși nu au cum să înlocuiască această dependență. Prin urmare, un guvern cu adevărat „pro-rus” este imposibil la momentul de față.
Un lucru este cert: indiferent de ce guvern va prima și, în general, cum își va rezolva burghezia actuala criză politică, muncitorii și restul oamenilor de rând din România vor avea de suferit în continuare. Corupția și exploatarea tot mai crâncenă, lipsa de oportunități și promisiunile goale vor continua să bântuie societatea noastră, căci, la momentul de față, ea este condusă de clasa burgheză.
Toate partidele actuale sunt partide burgheze, care reprezintă interesele clasei exploatatoare, iar singura soluție este construirea unui partid proletar, care să poată apăra cu adevărat interesele muncitorilor. Cum vom face asta? Citește și restul lucrărilor noastre și hai pe Chat, să discuți cu organizația noastră!